mony_onlyfun
^Mega^fan^
 Din: tr-un cosmar
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 481
|
|
Nu stiu cum dar imi dadusem seama ca am facut infarct. Stiam sigur ca nu imi batea inima si ma gandeam ingrozit la ce se intampla. Nu mai aveam nici macar puterea sa tip. De fapt… Am realizat curand ca atunci cand am ajuns la trepidanta concluzie faptul era deja consumat: eram mort. Nu mai simteam nici un fel de durere, nici vreo vibratie sufleteasca, doar o liniste de care ma miram din ce in ce mai putin.
Puteam privi in jur, atat cat imi permitea pozitia in care imi intepenise capul. O vedeam pe mama plangand langa mine si o auzeam din cand in cand suspinand printre lacrimi… As fi vrut sa pot zambi, sa o asigur ca totul e bine, dar expresia glaciala se incapatana sa se tina de fata mea. Ma obisnuiam tot mai mult cu acea stare, insa imi puneam inca intrebari stupide ca “de ce vad? Nu am ochii inchisi?!”, uitand mereu ca astfel de reguli erau deja de mult uitate pentru mine. Atunci am realizat ca poate nu eram atat de limitat cum as fi fost tentat sa cred… Trupul a oftat fara mine si mama a izbucnit intr-un nou hohot de plans. Am simtit atunci ca nu mai suport sa stau asa si, prinzand curaj, m-am ridicat in capul oaselor. Nu era greu de fel, am constatat. Mai mult, nu mai caram dupa mine sonda infecta pe care o urasem atat. M-am ridicat in picioare si am pasit in hol…
Sprijinita cu coatele de masa din bucatarie si cu ochii in palme sora-mea baiguia din cand in cand cate ceva logodnicului ei, care incerca sa o linisteasca. Si doar le-am spus sa nu ma boceasca!… Macar de ar tine minte ca le-am spus in legatura cu hainele - pe atunci inca ma mai minteau ca am sa traiesc, si sa nu ma imbrace in costumul ala in care arat atat de caraghios. Mai bine blugii si hanoracul cu Metallica; mult mai bine, asa vreau sa fiu tinut minte.
De lasat nu am avut ce le lasa; scrisul a fost singura mea avere, daca un baietan de 16 ani poate avea o avere… Dar am lasat asta pe alta data si, fara sa stiu de ce, am iesit in strada bantuita de glasuri. Eram acum imbracat dupa propriul gust, fara sa imi fie prea cald sau prea frig. Treceau pe strada oameni care nici nu ma vedeau si atunci mi-am dat seama ca nici fumul albastru al cerului nocturn, instelat, nu le era vizibil. Asa ca “fumul” a inceput sa se miste si el si, manat de o inumana si staruitoare curiozitate, l-am urmat.
Am ajuns in curand la lac. Faptul ar fi fost cu siguranta unul banal daca nu as fi fost in acea stare noua si fascinanta. Nu se poate spune ca ma mai temeam prea tare. Nici nu fusese nevoie sa alerg tot drumul, fumul ma ridicase dupa el, ca un prieten de o viata, coborandu-ma apoi la destinatie. Am mers o vreme pe malul lacului, fara sa ma gandesc la nimic in special. Imi parea rau ca nu aveam sa apuc sa cant alaturi de Petre, care reusise, dupa grele si sustinute eforturi, sa isi cumpere o chitara electrica, insa ma consolam la gandul ca va gasi mai mult ca sigur un chitarist mai bun ca mine…
Am intors capul spre un punct luminos pe apa lacului, nu foarte departe de locul unde ma aflam. De acolo rasunau in noapte ecouri cristaline… voci… Nu puteam insa deslusi nimic din ce ziceau. Am grabit pasul, calcand fara sa ma scufund in apa linistita, punctul s-a marit, lumina m-a cuprins in dulce durere si… am calcat pe podeaua alba de marmura… Stateam in fata unui domn carunt, foarte bine imbracat, ce tinea in mana o carte cu multe file. Inainte sa apuc sa il intreb ceva am inghetat, poate pentru prima oara in acea noapte, de frica. In spatele, stanga si dreapta mea rasunau voci. Erau ei, invitatii, desi nu ii puteam vedea. Unii vorbeau, susoteau ca la barfa, altii suspinau prelung, emotionati. Atunci s-a desprins dintre toti un glas cunoscut:
-Vine mireasa!
Si toti au tacut. Din umbre, in rochie neagra, cu manecile scurte ca de vara, cu parul cazut intr-o docilitate salbatica pe umeri, a aparut si ea. Privea in pamant, asa ca, fara sa vreau, am staruit cu ochii asupra taieturilor ciudate de pe brate… Nu stiu cat a tinut asta, insa imediat dupa aceea privirile ni s-au intalnit, jucandu-si luminile de la una la alta. Zambea delicat, atat de delicat cum nu mai vazusem nici o fata pana atunci zambind. Ingerul facu incet cativa pasi spre mine - ii simteam acum parfumul fin de trandafiri, si sopti in aerul racoros al noptii:
-E un pic pacat ca ne intalnim abia acum, iubitule…
Mainile ni s-au imbratisat aproape singure si preotul a inceput a citi intr-o limba pe care nu o mai auzisem pana atunci din cartea cu multe file. La un moment dat se opri, privind cu o oarecare nervozitate spre noi… “Da.”, am raspuns in acelasi timp si, potrivindu-si mai bine ochelarii pe nas, intreba pe intelesul meu:
-Pentru vesnicie?
Ea tresari:
-Mai poti inca sa te intorci…
Nu intelegeam cum m-as mai fi putut intoarce, dar am privit o clipa in urma. Negura. Doar negura. Apoi in ochii ei…
-Pentru vesnicie.
_______________________________________
-Este doar un vis...Cand o sa deschid ochii o sa ma trezesc
A deschis ochii.Intr-un timp relativ scurt si-a dat seama ca nu se mai trezea.
-Cosmarul asta o sa dureze la nesfarsit!
my mom can be such a bitch. maybe thats where i get it from. its really not such a big deal, not to me. all i remember was thinking *this is only a dream, ill wake up and everything will be just fine....* then i realized *im not waking up*
~Fi mereu un rasarit cu chip de inger.Vreau ca focul din inima mea sa aprinda si focul din inima ta fiind mereu doua flacari pe aceeasi lumanare...~
~Cel mai trist lucru in viata e sa-l vezi pe cel pe care il iubesti iubind pe altcineva...~
~Daca mi-ar fi dat in viata sa iubesc doar de 2 ori prima data te-as iubi pe tine si daca asta ar fii o greseala a doua oara as iubi greseala...~
~Un zambet nu inseamna fericire asa cum o lacrima nu inseamna durere.poti plange cand esti fericit,poti sa razi cand inima iti plange!!!~
Mony's flog:
Mony's HI5:
Mony's site:
|
|
ce frumos...doamne cat poate fi de frumos...imi venea sa plang..cum sa ne plictisesti,povestile sunt superbe...superbe...sincer poti sa faci inca 100 si 1000 ca tot nu o sa ma plictisesc sa le citesc... 
inca o data...superb 
ast next 
