hiei
#Biggest^fan#
 Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 221
|
|
-Vrei sa chiulesti….si nu stii cum? -De ce spui asta,Daniel?Eu doar vreau sa discut cu tine si nu cred ca aici este cel mai potrivit loc…pentru asa ceva..si apoi merg cu un profesor…asta inseamna absente motivate,nu chiul! -Ai replica la orice…Bine,du-te te astept in parcarea scolii… A luat-o la fuga,iar eu m-am indreptat catre masina mea,insa nici nu am ajuns bine ca Armand s-a si intors…Am urcat in masina si ne-am oprit la o cafenea,unde voise el sa mergem..nu era prea departe de scoala si arata destul de bine,desi nu ma prea incanta ideea une cafenle…totusi lui ii placea acel loc…Tot drmul nu a scos un cuvant,dar nici eu nu am vre-un subiect de discutie...pentru ca nu stiam despre ce am putea vorbi din moment ce nu il a cunosteam… -Acolo!..hai sa stam acolo! Mi-a aratat o masa mai retrasa langa unul din geamurile incaperii micute in care aroma de cafea si fum de tigara pluteau in voie …era destul de intunecoasa,dar mi-a placut faptul ca era linistita..nu se auzea muzica banala pe care o asculti oriunde te-ai duce…toata lumea vorbea in soapta,cand si cand mai auzindu-se cate un raset gros si stins,de multe ori urmat de un gafait…pot spune ca era un local pe gustul meu,unul plin de artisti care stau cu caietele de schite in mana asteptand orice moment de a vana o urma de sentiment pe chipul cuiva sau de a vedea ceva care sa-I inspire si sa mazgaleasca sentimente pe hartia lor stearsa de atatea ori de radiera adormita pe marginea masutelor…Am comandat o cafea,cu toate ca mai bausem vreo doua in dimineata respectiva,dar nu-mi pasa..nici una nu fusese in compania lui Armand,asa ca asta era speciala…El nu a vrut decat un ceai,nimic mai mult…l-am privit cu zambetul pe buze si in ochii sai am vazut oglindindu-se cerul senin…avea o sclipire deosebita in ei si o caldura…da..nu mai erau acei ochi goi,lipsiti de expresie…nu mai aruncau raceala si rautate,acum privirea ii era diferita,iar mie imi instaura in suflet calmul de care dadea el dovada… -Ai spus ca… Mi-a facut semn sa tac si l-am vazut aprinzandu-si o tigara…mentolata,la fel ca si mine fumeaza mentole…cat de mult ador aroma lor in plamani atunci cand o inspir..simt ca mi-I rascoreste si reinprospateaza chiar daca mi-I otraveste si innegreste…A tras adanc fumul gros si intepator,dupa care cu o expresie suava si-a sprijinit corpul in coate,cu mana libera la tampla.. -Stiu ca nu ai toata ziua la dispozitie sa stai dupa mine,dar vreau doar sa-ti spun adevarul… -Ce adevar? -In ceea ce o priveste pe Amalia… -E treaba ta,nu ma bag eu in.. -Te rog..lasa-ma sa-ti explic..nu vreau sa ai o parere proasta de mine… -Ce conteaza parerea mea?Astazi e posibil sa fie ultima oara cand ne mai vedem… -Mi-as dori din suflet sa nu fie… Nu-ti pot spune ce mi-a trecut prin cap cand a spus asta…nu-mi venea sa cred ca nu-si dorea sa dispar pur si simplu si sa-l las in pace… -Uite ce e..Daniel..eu nu i-am facut nimic..nu-s genu’ asta de persoana… -Dar e insarcinata si ea spune ca e cu tine… -Nu e insarcinata si nu are nimic..e nebuna…atat tot,niciodata nu am putut sa o inteleg,face orice sa-si atinga scopul..nu e decat o scorpie..nu e ingerasul care pare pe din afara doar pentru ca se smiorcaie.. -Armand…inteleg ca e o responsabilitate mare,dar asta nu inseamna sa negi… -Dar nu neg,Daniel!Nu as putea sa fac asa ceva..din doua mari motive… -Ce motive?!…sincer acum Armand,vreau sa te cred…dar ratiunea ma opreste…vreau sa cred ca nu ai facut nimic,ca nu esti vinovat,de fapt nici nu as putea pleda ca esti vinovat…chiar daca ai fi… S-a uitat la mine mirat,nu puteam sa cred acest lucru…nu ceea ce-mi spunea el…Dar mie nu-mi pasa de asta,nu l-as fi impartit cu nimeni,niciodata…nu as fi lasat sa I se intample ceva,orice ar fi facut…el era micul meu heruvim,serafim…nu putea fi egalat de nimeni..nici de cea mai mare zeitate..pentru ca el insusi era un zeu…al meu,iar eu eram cel ce il iubea,ce l-ar fi preaslavit si si-ar fi dat viata pentru el…cel ce nu l-ar fi abandonat niciodata si i-ar fi fost mereu credincios…nu puteam nega faptul ca il iubeam,si il iubesc inca,nu acum cand eram fata in fata cu el… -De ce?De ce nu ai putea? -La fel ca si tine am motivele mele… -Tot nu ma crezi…stii de ce nu as putea?..Pentru ca…mama mea…se ocupa cu cea mai veche meserie din lume,intelegi?cea mai murdara…cea mai… Am vazut o lacrima in coltul ochiului sau,iar fata sa exprima o tristete greu de inchipuit… -Adica mama ta…e o… -O curva..da…asta e…asta a fost mereu..nici macar nu stiu cine e tatal meu,nu am avut niciodata asa ceva…nu sunt decat un copil blestemat…nu cred ca am fost dorit…am fost doar o greseala…dar macar am unde sa stau,iar ea..ea lucreaza pentru mine…sa ma intretina pe mine..nu-ti pot spune cum ma simt,totul e din vina mea…daca eu nu eram… I-am pus mna la gura,usor insa..dupa care i-am prins barbia si m-am apropiat destul de mult incat sa-I simt respiratia… -Nu vorbi astfel..daca mama ta face acest lucru inseamna ca te iubeste…si imi pare rau ca nu are o slujba mai…decenta…dar asta nu schimba faptul ca nu ai de ce trai si nu..nu esti blestemat,esti inca plin de har…asemeni ingerilor din cer… S-a uitat adanc in ochii mei,iar eu..eu pur si simplu nu voiam decat sa ma apropii inca doi centimetri si sa-I simt buzele fine contopite cu ale mele si nu mi-am dat seama ca asta si facusem,dar el nu m-a oprit…le-am simtit dulceata care m-a facut sa ma cutremur pana in adancul sufletului,tremuram de placere si in acelasi timp de emotie..emotia de a saruta si iubi pentru prima oara un barbat,de fapt un baiat…un heruvim…
_______________________________________

Treizeci de spite patrund in butucul rotii..golul butucului,insa,face roata sa se invarta.Din lut se plamadesc oalele,dar golul dinlauntrul lor le face folositoare..Deci,plinul da forma viziblia lucrurilor;golul,in schimb,intruchipeaza folosul si miezul lor..
|
|