|
|
Spre seara, se decise sa mearga sa alerge…trebuia sa faca ceva sa iasa din starea in care era, ca sa nu mai spunem ca trebuia sa dea jos cumva sutele de calorii pe care le pusese in acea zi… Isi cauta in bagaj un tricou si o pereche de pantaloni, se incalta, isi prinse parul intr-o coada de cal cifulita si iesi… Cobori incet scarile, iesi din hotel si incepu sa alerge spre acelasi parc in care ar fi trebuit sa se intalneasca cu Dana in acea zi…
Alergand, simti cum furia si tristetea ei se risipesc. “Ar trebui sa fac asta mai des”, isi spuse. Iar un zambet ii scapa pe buze… Incepuse sa se simta mai bine, reusise sa vada in cele din urma partea buna a lucrurilor, insa nu intelegea un singur lucru: in timpul plimbarii sale, mai multe persoane o tot aratau cu degetul, incepusera sa ii faca poze si sa susoteasca… “Ce naiba?!”, se gandi. Ar fi putut sa fie celebra in Romania? Oare aici era mai apreciata decat in Germania?..
Insa se plictisi repede de alergat, obosi dupa efortul pe care nu era obisnuita sa il faca, asa ca se hotari sa se opreasca undeva sa manance iar apoi sa se intoarca la hotel. Si totusi, simtea o nevoie acuta de un dus, asa ca se intoarse la hotel, facu un dus rapid iar apoi cobori la restaurantul hotelului. Manca ceva, apoi se inoarse in camera…
-E tinpul pentru mine! zambi ea.
Cauta cateva cd-uri in bagaj, le scoase si si le puse, apoi dadu volumul la maxim.
-Mai am nevoie de cate ceva…Vreau o baie cu spuma!!
Suna la room-service si ceru o cutie mare de inghetata de ciocolata si cate ceva de mancare. “La naiba cu silueta…eu sunt mai importanta ca ea!” Surprinsa de bataile in usa, nu putu sa nu spuna printre dinti:
-Rapide rau serviciile in Romania…
Deschise usa, si fu surprinsa sa vada ca in fata usii era o…tanara cam de acceasi varsta cu ea, cu un par lung, drept si superb…Era destul de inalta, putin mai inalta decat ea si avea o figura prietenoasa, desi destul de obosita… Ea, vazand-o pe Ana ca nu reactioneaza, se hotari sa sparga gheata, simtindu-se destul de stanjenita de privirile Anei…
-Ati cerut o inghetata de ciocolata?
-Aaaaaaa….da, merci…
-Cu placere. Va mai pot ajuta cu ceva?
-Nu..aaaa….de fapt, stii ce? Crezi ca poti sa-mi faci rost de niste spuma pentru baie? Si niste betisoare parfumate?... A si…o pizza si niste nectar?...
-Da, sigur…atat?...
-Da…stai sa iti aduc banii… de fapt intra…
Fata se supuse. Intra, asteptand cuminte langa usa. Ana veni langa ea si ii intinse cateva bancnote.
-Sunt de ajuns?
-Da, normal…aaaa…
-Bine. Te astept.
Fata de la room-service pleca, iar Ana isi facu de treaba prin camera… Isi verifica din nou mail-ul… insa nici de data asta nu afla nimic nou de la Dana… Incepuse din nou sa se simta oribil, insa nu avu timp sa se gandeasca prea mult timp la asta, caci auzi din nou batai in usa.
Merse si deschise, si o bufni rasul cand o zari pe fata de adineauri incercand sa se descurce cu toate lucrurile pe care i le ceruse…
-Multumesc…
-Asta e restul.
-Pastreaza-l 
Ana dadu sa inchida usa, insa o deschise din nou si striga dupa camerista:
-Ammm… Hei! Intoarce-te putin, te rog!
Fata se intoarse cu pasi mici, iar Ana nu pierdu timp sa o intrebe:
-Ai planuri in seara asta?
Vazandu-i privirea neincrezatoare, Ana se hotari sa ii dea niste explicatii suplimentare:
-Uite…sunt singura pana maine, cand plec… si chiar nu am ce sa fac… Sau cu cine sa stau…asa ca…ti-ar placea sa.. nu stiu, sa vedem un film impreuna?
-Amm…da adica…poate….nu stiu…
-Haaaai, zambi Ana si ii facu cu ochiul.
-Bine, bine…asteapta sa ma schimb.
-Stii unde ma gasesti.
Nici nu apuca Ana sa puna spumantul in baie si sa aprinda cateva betisoare parfumate, ca auzi din nou ciocanituri la usa.
“Sau poate numai ea e rapida…”
-Hai, intra… A si apropo, cum te cheama?
-Larisa…
-Ok, Larisa… Eu sunt Ana… stiu ca e destul de ciudat sa te invite cineva strain la el in camera insa…
-Pai… cel putin tu nu poti sa ma lasi insarcinata, nu?
-Fa-te comoda pana aduc eu niste pahare…
Larisa parea sa fie destul de sociabila… desfacu cutia de pizza si o imparti in 12 felii… Si zari ambalajele de ciocolata de langa pat… Iar cand Ana se intoarse, nu ezita sa ii spuna:
-Ai avut o zi grea?...
-Da, mai mult sau mai putin..de ce?, replica Ana, insa dadu si ea cu privirea de ambalaje…A, da…. Amm….ups?
Izbucnira amndoua in ras…dupa ce se calmasera, Larisa fu din nou directa si o intreba despre ce era vorba…
-E o poveste lunga, stii… Si nu stiu daca e bine sa iti povestesc, mi-as strica tot cheful si ti l-as strica si tie…
-Bine, daca zici tu…
Si petrecura, si petrecura, mai mancara, mai baura… 
P.S.: Scuze pentru inchierea...artistica si mai scriu maine...sau mai tarziu...
_______________________________________
To You Is It Living Or Is It Action?
Is It Contact Or Just Reaction?
And Your Revolution Or Just Resistance
Is It Living Or Just Existence?
Chocolate is love, love is chocolate.
|
|
oare dana va citi email-ul....offff...saracutza ana 
sper ca totul sa fie bine 
shi te rog sa pui next 
).... a..inca ceva cand postezi e bine sa nu pui parti prea compacte sunt obositoare la citit.... ma bucur ca mi-ai citit comentul si sper sa-ti fie de ajutor.. promit ca tin pasul si mai trec pe aici indata ce ai pus next....poop
next 
nu am avut prea mult timp..va pun cont cand sunt aks
dar voi cum sunteti fete primitoare n`o sa incepetzi sa virtualo-rageti la mine nu? 
