|
|
In dupa amiaza aceleiasi zile, ma indreptam spre studioul unde se inregistrau discurile TH. Tom mi-a zis ca ne vom intalni acolo. Fiecare pas devenea nesigur. Pe masura ce ma apropiam, un litru de sentimente prindea viata in interiorul meu. Fiecare strop parea sa fie picatura care umple paharul. Nu vroiam sa-i fac rau lui Tom... stiam ca dreadurile inseamna ceva pentru el. Aveam de gand sa-i spun ca am renuntat la ideea aceea absurda. Aveam de gand sa-i spun ca renunt. Dar nu stiam ce atitudine sa adopt... Deoarece ceva se schimbase in sufletul meu... Eu trebuia sa fiu cea care ii baga mintile in cap lui Tom (cam asa ceva imi propusesem) , dar se parea ca el este cel care a reusit sa schimbe ceva la mine. Si ma temeam de acest nou sentiment...
In fata studioului,l-am vazut pe Gustav discutand aprins cu cineva. Abia mai tarziu am aflat ca era noul lor impresar. Mi-a zis ca Tom ma asteapta... Vorbele sale au reusit sa ma emotioneze si mai mult. Chiar nu stiam ce urma sa se intample. Am urcat neobisnuit de lent scarile ce duceau sus, unde mi se spusese ca fratii Kaulitz repetau inainte de concerte. Dar sus.... erau mii de camere! poate ca nu erau asa de multe, dar emotiile mi-au incetosat privirea. Eram mult mai irascibila ca de obicei si prea obosita sa ma cert cu Tom.
Undeva, in capatul coridorului impresionant, am gasit o camera cu o placuta deasupra. "TOM' S".... am stat 2 minute in fata usii inainte sa intru, incercand sa aud zgomote inauntru... sau pur si simplu incercand sa-mi astampar tulburarea...Am intrat...(pana si in ziua de astazi ma intreb daca nu ar fi fost mai bine sa bat la usa inainte sa o deschid) ... Ce am vazut m-a surprins. Nu stiu ce sa descriu prima data: chitara aceea superba rezemata de pat, tonele de postere de pe pereti, covorul al carui model infatisa barcute si vaporase ....sau chipul lui....
Statea in picioare in fata unei oglinzi ( a carei imagini doar mie....imi parea neclara), tinand in mana un foarfece... Un fior mi-a strapuns inima in acea clipa si am ridicat privirea pana ce i-am intalnit chipul , reflectat in oglinda... Zgomotul forfecutei m-a socat... Da, Tom isi taiase deja o mare parte din par...
- Intra! mi-a zis. Inchide usa!
Vroiam sa-i spun ca nu vorbisem serios, ca a fost doar o gluma neinspirata, dar ma gandeam ca acum era deja tarziu...M-am apropiat de el... I-am simtit parfumul unic.... Si ma tem ca nu a fost un miros, ci o fantasma, iluzie creata de imaginatia care imi juca feste in acea dupa amiaza. Dar... Tom mirosea a inghetata de cirese amare... Parfumul acela amarui, dar totodata placut... Asa imi parea si Tom atunci... si ma speriasem! Ce simteam?!! Vroiam sa plec, sa fug, sa ma ascund, dar in acelasi timp, picioarele mi se inmuiasera si nu doream decat sa raman... Cat m-a tulburat prezenta lui in minutele ce au urmat!
Oare era suparat? Oare ma iertase?
-Ia-l tu! se referea la foarfece. Vrei sa incerci?
I-am luat foarfecele din maini, atingandu-i -le din greseala... Mare greseala! Mainile imi tremurau si am scapat foarfecele jos. L-a ridicat el... Eu eram destul de absenta inca.
- Nu-ti fa griji! Sunt deschis la nou! Vor creste! sper...
Apoi a zambit. Zambetul si noua tunsoare m- au facut sa-mi dau seama ca de fapt Tom nu se schimbase foarte mult. Cel putin din punct de vedere fizic. parul nu era nici prea scurt, nici prea lung... Era perfect. In plus, cu ce nu i-ar sta lui bine?!! Mai tarziu, in acea zi, in aceeasi camera, a intrat solistul de la Aerosmith! Stiu ca Tom il admira foarte mult. Bill a venit, aducandu-i o pizza. L-a vazut pe fratele sau... si a izbucnit in ras! L-a batut pe umar prietenos si a zambit. Gemeni, dar mai diferiti ca niciodata. Eu ramasesem ca un spectator... neputand sa vorbesc o buna bucata de vreme, privindu-l... Am realizat ca atunci, alaturi de fratele sau si de cel pe care il admira, destinul imi infatisa un altfel de Tom... Un Tom mai uman, diferit de cel pe care il criticasem intruna pana atunci...din cand in cand privirile ni se intalneau.... si nu imi mai era teama de ceea ce simteam.
Uneori ma intreb, daca totul parea sa mearga atat de bine, daca imi implinisem visul de a ma afirma in fata intregii lumi cu ajutorul chitarii, daca aveam atat de multi prieteni, si mai ales, daca il aveam pe el, "ce caut eu azi, singura, intr-o camera intunecata de spital, unde amintirile mi se contureaza treptat, intr-o lumina alba, in ceata..."
Si simt nevoia sa arat diferenta uriasa intre versurile pe care le-am scris in Germania si versurile pe care le-am scris recent.
"we' ll be a pair of rats walking trough the world,
We'll teach people how to act and talk,
We'll teach them rock!"
"My love was something I intented to hide.
How did I managed to commit a suicid?"
|
|
E greu.
Cred ca am deviat de la subiect. Era o regula cu 'sa nu va abateti de la subiect'... E greu si asta!
dar ai pus f putin...pune continuarea sa ne dam seama cam despre ce e vorba... 
ma si mie nu mi`ai zis nimik...:-< auzi si...de cand nu potzi tu sa`l suferi pe tom, a? 
hooops inca putin de offtopic de asta si gata 
cred 
e prin forumul de next`uri....si nu vreau sa ma molipsesc....asa ca....urmatorul danushchi mama 
hai cu urmatoarea parte 
( 
