Best TH fans
Forumul celor mai mari fani Tokio Hotel!
|
Lista Forumurilor Pe Tematici
|
Best TH fans | Reguli | Inregistrare | Login
POZE BEST TH FANS
Nu sunteti logat.
|
Nou pe simpatie:
Angi Profile
 | Femeie
25 ani
Bucuresti
cauta Barbat
26 - 52 ani |
|
baby_rose_irina
>[V*I*P]<
 Din: Just another boring place
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 1689
|
|
wow ce parte..trista shi totusi asa frumoasa...stiu kum e cand iubesti o pers,ai o vaga impresie ca si el / ea te place dar brusc apare cnva in peisaj si iti distruge visul...da totusi,nu cred ca e vb de un copil....deci nu are cum..ori a mintit jon ori carolina are un copil cu chris sau cu altcnva...poop shi sa stii k mereu citesk,chiar daca nu pun mereu comment....il citesc ca vizitator de pe alte calculatoare  ashtept nextul cu gura la suflet  
_______________________________________
Voua nu va convine niciodata ce zic sau ce fa.cTot timpu` altii sunt mai frumosi,mai destepti mai altfel.Dar de fapt,voi sunteti aia ipocriti.Ma comentati si ma barfiti,apoi ma copiati cu nerusinare.De fapt,voua va e ciuda ca eu sunt o diva.Daca nu va convine,shut up and get a life.
|
|
| pus acum 19 ani |
|
~.Phantom of the opera.~
AdmiN
 Din: N!ghtm@re
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1785
|
|
srry ca v-am facut sa asteptati atat dar am avut teza la mate si de aceea nu am mai intrat plus ca am fost si intr-o "pana de inspiratie"
A ramas incremenita de parca ceva a tintuit-o in loc. Vestea a socat-o la fel de mult ca si pe mine.
A: - Dar...dar...
C: - Nu mai spun nimic. Oricum nu mai are nici un rost.
A: - Dar ce ai de gand sa faci? Unde vrei sa pleci?
C: - Nu stiu si nici nu prea imi pasa. Venirea mea aici a fost cea mai mare greseala si voi regreta asta cat voi trai. Ma intorc in Berlin.
A: - Inteleg cum te simti, vestea ma socat si pe mine dar nu trebuie sa renunti la propria viata. Gandeste-te la postul de la firma...
C: - Ii voi scrie un bilet domnului Wiesz prin care imi voi cere scuze, insa nu mai pot ramane aici. Totul a fost impotrivea mea din prima clipa, tot ce mi-a ramas sunt amintirile extrem de neplacute...
A: - Si vrei sa pleci? Sa lasi totul in urma ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat?
C: - Si daca raman e rezolv? Ma chinui mai mic...Oricum nu am ce lasa in urma...
A: - Dar eu? L-a mine te-ai gandit macar o clipa? Eram prieteni buni candva...sau eu fac parte din acel "nimic" pe care il vei lasa in urma..?
C: - Anita...nu...
Dar nu ma ascultat. A intrat in casa lasand usa sa se tranteasca de perete. ce facusem? Nici macar nu mi-am controlat cuvintele, nu mi-am dat seama ce spuneam. Nici macar nu m-am gandit la ea. Am fost orbit, de ce mereu am ochii inchisi? Acum nu mai aveam nimic...doar un sir interminabil de amintiri pe care nu vroiam sa le dezbat nici macar o clipa.
Stateam in fata casei fara ca macar sa fiu constient de ceea ce se intampla in jurul meu. In mintea mea era un intreg razboi, o parte din mine vroia sa o caute pe Anita, sa ii ceara scuze si sa ramana alaturi de ea pe cand cealalta parte m-ar fi indemnat sa fug, sa nu ma mai intorc niciodata aici. Se spune ca timpul le rezolva pe toate, oare era adevarat? As putea sa plec si sa sterg totul cu buretele? Mi-am dus mana la piept simtindu-mi bataile slabe ale inimii. Aveam inca sentimente desi inima imi fusese sparta in mii de bucatele mai puteam inca sa simt...
Eram atat de confuz. Am inchis ohi sperand ca totul e doar un vis si cand ii voi deschide din nou ma voi trezi, intr-o lume numai a mea, unde totul e perfect....Dar nu a fost asa. Eram tot acolo, in fata casei avend aceleasi probleme. Ce naiv pot sa fiu, sa cred ca asa ceva este posibil. Din totdeauna am fost un copil, visator...dar nu si acum. trebuia sa fiu responsabil, sa imi rezolv singur problemele nu sa astept ca raspunsul sa vina de la sine. Trebuia sa infrunt orice pentru a obtine ceea ce imi doream cu adevarat.
Am intrat incet in casa cautand-o pe Anita. Probabil era in camera ei asa ca m-am indreptat intr-a-colo...dar...am fost intrerupt. Se auzeau plansete venind din salon. Anita nu obisnuia sa stea acolo in lipsa domnului Wiesz asa ca nu putea fi ea. Am privit inauntru...
Era Carolina. Statea pe canapea ghemuita, strangandu-se genunchii cu bratele. Suspinele ei rasunau in toata camera pustie. As fi vrut sa ma apropii dar am ramas inlemint in loc. Simteam ca nu ma pot misca, tot ce puteam face era sa privesc...Lacrimile se spargeau de podea...Am simtit fiori reci pe spate si niste furnicaturi. Dar tot ce puteam face era sa privesc...
Si-a ridicat privirea inecata in lacrimi. M-a privit adanc in ochi apoi a luat-o la fuga pe scari. Am dat sa o urmez insa am auzit usa inchizandu-se cu putere apoi cheia raspuncindu-se in broasca.
A: - De ce te-ai intors?
M-am intors. Ania ma privea din pragul usi cu o privire inghetata.
C: - Eu am...am...nu stiu...
A: - Esti orb...
C: - Stiu...
A: - Te-ai intors ca sa o mai vezi odata. Nu puteai pleca fara macar sa o mai privesti, nu?
C: - Ai...ai dreptate...
A: - Esti...esti...
Orice incerca sa spuna se oprea. Nu isi gasea cuvintele, sau erau prea multe. A incetat insa sa se mai chinuie...
C: - Prost, idiot, tampit, orb, surd...ai dreptul sa ma faci cum vrei. Orice ai spune ar fi adevarat.
_______________________________________
CITESTE REGULAMENTUL!
...you are my lollipop...sugar sugar top...
|
|
| pus acum 19 ani |
|
hiei
#Biggest^fan#
 Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 221
|
|
Ok..intr-un sfarsit am terminat de citit si eu,deci parerea mea..e superba...supeeer tare..chiar nu stiu ce as putea spune altceva,ca am ramas fara cuv... 
_______________________________________
Treizeci de spite patrund in butucul rotii..golul butucului,insa,face roata sa se invarta.Din lut se plamadesc oalele,dar golul dinlauntrul lor le face folositoare..Deci,plinul da forma viziblia lucrurilor;golul,in schimb,intruchipeaza folosul si miezul lor..
|
|
| pus acum 19 ani |
|
~.Phantom of the opera.~
AdmiN
Din: N!ghtm@re
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1785
|
|
ma bucur ca iti place
A: - Nu conteaza, oricum nu ar schimba nimic. Pleaca daca asta simti.
C: - Anita...eu...eu nu stiu ce sa fac...
A: - Ce ai facut si pana acum. Asculta-ti naivitatea...
C: - Ai tot dreptul sa fii suparata pe mine. Nu am ce sa iti reprosez...si cred ca asta voi face, voi pleca...
A: - Fii las pana la sfarsit...Drum bun.
A plecat. Nici nu am incercat sa o opresc, nu imi era deloc de ajutor. Dar avea tot dreptul sa fie suparata pe mine. M-am purtat copliareste...
Acum eram din nou singur,in salonul imens. Afara muzica incepuse sa cante si inca se mai auzeau felicitari sau pahare ciocnindu-se incet. Nu stiam ce trebuia sa fac, imi venea sa faug intr-o mie de directii...
Am auzit soapte venind de pe hol.
S: - Eric, imi cunosc fiul.
E: - Fii serios, de ce nu te poti bucura si tu odata? Stii ca amandoi planificam aceasta nunta de mult timp.
S: - Da, dar nu vorbeam serios. Adica, nu vreau sa te jignesc, Carolina e o fata minunata, dar Jon, nu e ceea ce pare crede-ma.
E: - Chiar nu inteleg ce vrei sa spui. Daca copii nostri sunt fericiti impreuna de ce nu te poti bucura pentru ei?
S: - Eric, esti orb? Daca sunt amandoi fericiti, unde e Carolina? De ce nu e afara cu Jon sa isi primeasca felicitarile? Te-ai uiat putin in ochii ei?
E: - Cred ca imi cunosc fica mai bine decat tine. Stiu cand ii e bine si cand nu.
S: - Serios? Atunci explica-mi si mie unde e acum.
E: - Acum..? Probabil s-a dus sa se schimbe. Afara s-a lasat frig.
S: - Offf...nu ai inteles nimic.
Pasi se auzeau indreptandu-se spre salon asa ca am urcat scarile. Nu vroiam sa ma gaseasca aici sau sa stie ca auzisem comversatia. Steven avea dreptate. Privirea Carolinei, faptul ca acum nu era afara, totul se lega. Ceva nu era inordine.
Am continuat sa urc indreptandu-ma spre biblioteca. Usa era incuiata si nu am putut intra.
C: - Carolina?
_______________________________________
CITESTE REGULAMENTUL!
...you are my lollipop...sugar sugar top...
|
|
| pus acum 19 ani |
|
nena
[Tru3]*[fan]
 Din: dream land
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 137
|
|
nu am mai dat de mult pe aici... si acum nu m-am putut abinte sa nu-mi reiuau lectura de suflet... mi-au placut partile astea.. suspansul insa nu s-a evaporta.. nu s-au clarificat inca lucrurile.. ma bucur ca macar tatal ei si-a dat seama ca ceva nu-i in regula..bietul chris..biata ana.. biata carolina.. lista ar putea continua... in general ma mai trezesc imaginandu-mi un final.. acum insa... sunt in ceata... orice final as inventa stiu ca nu e cel adevarata.. asa ca am sa astept finalul cu nerabdare...
din cate imi amintesc eu. toate ficurile tale au avut final nefericit... asa ca acum nu stiu la ce sa ma astept... sa fie primul diferit... (sper sa nu fac vreo gafa si sa ma incurc.. daca da . astept lamuriri..poop)cam atat din comentul meu.. daca imi mai amintesc ceva .. iti las PS... poop si astept next.. buna treaba...
_______________________________________
Si-a intins minile spre mine.. luandu-ma in brate... Ma simteam ca o carpa in mainile lui... pentru ca nu eram in stare sa fac nimic... sa-i spun ca nu merit nici macar sa ma mai atinga.. sa-i spun ca sunt vinovata...atat de vinovata incat nu ma va putea ierta..
M-am lasat purtata de el pe brate si asezata in pat ... la fel ca un copil impacat dupa ce a plans toata ziua...
ma simteam cu adevarat mai obosita decat aratam... oboseala era insa psihica.. eram obosita de ganduri... de intrebari carora nu le gaseam raspuns... eram obosita sa caut o justificare... un raspuns la tot ceea ce se intamplase.... ranisem singura persoana care ma putea ridica de la pamant... il ranisem in seara aceea.. si-l raneam si acum pentru ca-i ascundeam adevarul... si poate ca voi continua sa-l ranesc..pana cand va fi prea tarziu...
|
|
| pus acum 19 ani |
|
nena
[Tru3]*[fan]
Din: dream land
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 137
|
|
daca nu pui next te pap de vie...ma lasi asa fara dusca de fiecare zi.... pai ce fel de ficoolica mai sunt..?
ntz ntz... cu tine nu se poate trai) poop si sper un next mare si frumos....
sunt curioasa sa vad ce se mai intampla cu personajele..
vroiam sa-ti multumesc pentru comenturile lasate la ficul meu... si cu ocazia asta te mai tin si pe tine de vb..
asteptam cu nerabdare un coment de la tine.. iti spune asta cu toata siceritatea.. esti un fel de critic nr unu... si mai ales ca ma gandeam ca asteptarile tale de la mine sunt mai mari decat la altii...
marturisesc ca m-am gandit mult la un final pe gustul tuturor si mai ales al meu...orice as fi scris mi se parea prea brusc... prea lipisit de sentimente.. oricum ma bucur ca am scos-o la capat si ca iti place...
poop si sper ca nu te-am obosit cu prea multe vb... merci ca citesti.. astept next..:*:*:*:*:*:*
_______________________________________
Si-a intins minile spre mine.. luandu-ma in brate... Ma simteam ca o carpa in mainile lui... pentru ca nu eram in stare sa fac nimic... sa-i spun ca nu merit nici macar sa ma mai atinga.. sa-i spun ca sunt vinovata...atat de vinovata incat nu ma va putea ierta..
M-am lasat purtata de el pe brate si asezata in pat ... la fel ca un copil impacat dupa ce a plans toata ziua...
ma simteam cu adevarat mai obosita decat aratam... oboseala era insa psihica.. eram obosita de ganduri... de intrebari carora nu le gaseam raspuns... eram obosita sa caut o justificare... un raspuns la tot ceea ce se intamplase.... ranisem singura persoana care ma putea ridica de la pamant... il ranisem in seara aceea.. si-l raneam si acum pentru ca-i ascundeam adevarul... si poate ca voi continua sa-l ranesc..pana cand va fi prea tarziu...
|
|
| pus acum 19 ani |
|
~.Phantom of the opera.~
AdmiN
Din: N!ghtm@re
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1785
|
|
Imi pare rau ca nu am mai scris si ca te-am facut sa astepti...am ceva probleme si nu prea mi-a mai stat capul la scris....insa de acum sper ca totul e bn si voi pune nextul mai des
ma bucur ca parerea mea conteaza atat de mult pentru tine nimeni nu mi-a mai spus asta pana acum....si sa stii ca te-ai ridicat chiar mia sus de asteptarile mele, fikul tau a fost cel mai bun pe care l-am citit vreodata iar sfarsitul...intradevar a fost putin scurtat dar daca l-ai fi lungit prea mult parca nici asa nu ar fi fost bine, oricum imi place cum a iesit si in primul rand pentru ca e happy end si personajele sunt fericite asa cum si meritau
nextul vine imediat si merci ca citesti :*:*:*
_______________________________________
CITESTE REGULAMENTUL!
...you are my lollipop...sugar sugar top...
|
|
| pus acum 19 ani |
|
~.Phantom of the opera.~
AdmiN
Din: N!ghtm@re
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1785
|
|
Nu mi-a raspuns. Nici nu ma asteptam sa o faca.
C: - Te rog deschide, vreau sa vorbesc cu tine...
Cateva clipe s-a lasat tacerea, dar apoi, s-a auzit cheia rasucindu-se in broasca. Am apasat pe clanta deschizand usa usor. Era acolo, la masuta de langa fereastra. Locul acela...am invatat impreuna acolo, dar acum toate aceste amintiri mi se pareau atat de pierdu-te in trecut, atat de departe de mine...
M-am apropiat cu pasi marunti asezandu-ma pe un scaun langa ea. Isi tinea privirea atintita asupra geamului. Din nou privirea aceea ferma si cruda, de cand nu am mai vazut-o zambind...
Ca: - Ai spus ca vrei sa vorbim. De ce nu spui nimic?
Am privit in jos ca si cum mi-as fi cautat cuvintele. Credeam ca nici nu ma baga in seama, iar replica ei atat de fulgeratoare m-a facut sa uit tot ce am avut de zis.
C: - Eu...eu...
Ca: - Spune!
C: - Vroiam doar sa imi iau bun ramas.
Radia de ura. In ochii ei se puteau zari flacarile ce o ardeau pe dinauntru. Era furioasa iar asta ma speria. Nu am mai putut sa ii spun nimic, mi-am dat seama ca oricum nu ar fi avut nici un rost. Nu mi-ar fi spus niciodata ce s-a intamplat cu adevarat si nici nu mi-ar fi sarit in brate daca i-as fi spus ceea ce simt.
Sau poate ca da? Dar ce rost mai are s-a ma mai intreb acum? Au trecut 3 ani de la intamplarea aceea...Nu am mai ramas acolo nici un minut. Mi-am dat seama ca aceea nu era viata mea, nu imi puteam petrece toate zilele implorand un suflet de lut sa ma accepte. Am incercat tot ce am putut, i-am fost alaturi in momentele grele, am renuntat la orice pentru ea, am acut tot ce am putut...dar...nimic nu a putut sa o schimbe,. Poate Jon e barbatul cel mai potrivit pentru ea si acum traiesc fericiti...Dar pe cine mint? Pe mine insumi, fac asta de cand am plecat de acolo, dar nu are nici un efect. O iubesc atat de mult. Imi amintesc chipul ei atat de inocent si privirea ferma care ascundea atat de multe secrete. Nu am fost niciodata capabil sa o inteleg...
Si va intrebati ce s-a intamplat cu mine? Viata mea a fost atat de complicata....M-am intors in Berlin, "acasa". Realizasem innsfarsit ca ura nu va duce la nimic si oricum ar fi fost mama, ramane totusi mama...Dar asa e omul, tot timpul cand isi da seama de greselile lui, e prea tarziu pentru a si le indrepta. Mama murise la scurt timp dupa plecarea mea. Se pare ca suferea de o boala care a afectat-o destul de tare, iar felul in care ma comportasem cu ea o agravase si mai tare. Ma simteam vinovat pentru asta, dar nu va schimba nimic.
Mi-a lasat apartamentul si tot ce a avut mie, dar nu am putut ramane acolo. L-am vandut si mi-a luat propriul meu apartament undeva in centrul Berlinului. Nu stiu de ce facusem asta, dar poate ma saturasem sa traiesc singur si departe de lume. Trebuia sa ma schimb si in plus, nu imi doream sa mai vad vreodata periferiile orasului.
Am o slujba destul de importanta la o firma mare de aici. As putea spune ca o duc chiar bine dar, ceva nu ma lasa sa ma bucur de asta. Faptul ca sunt mereu singur. Prieteni adevarati nu am avut niciodata aici si cu atat mai putin acum, iar locul Carolinei nu i la putut lua nimeni. Nu pot renunta la ea...desi am auzit ca a nascut o fetita si ca s-a mutat cu Jon in Hamburg, Anita m-a tinut la curent cu tot si chiar si ea s-a casatorit in urma cu cateva luni. Nu mai lucra la casa domnului Wiesz ci era director economist la firma sotului ei. I-a loat ceva timp pana a invatat tot dar a meritat.
Sirul amintirilor mi-a fost insa intrerupt de soneria telefonului.
C: - Alo?!
_______________________________________
CITESTE REGULAMENTUL!
...you are my lollipop...sugar sugar top...
|
|
| pus acum 19 ani |
|
nena
[Tru3]*[fan]
Din: dream land
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 137
|
|
ce repede trece timpul... mi-a placut partea asta...
cred ca am spus asta la fiecare parte postata de tine.. si am dreptate.. fiecare parte are ceva deosebit ..e mereu mai buna, mai buna....
am ramas cu impresia ca nimic din vechiul chris nu a mai ramas in el.... s-a instrainat de tot ce-l facea fericit.. incepand cu lucrui marunte si terminand cu Carolina... simt ca s-a transformat intr-o persoana rece... canimic nu-l mai face sa zambeasca.. imi pare rau ca a ajuns asa...
dar oricat de mult s-ar fi schimbat viata lui si el..tind sa sper ca mai am o speranta sa-l vad fericit.... nu stiu insa daca alaturi de Carlina...
Ma bucur pentru anita....
fetita carolinei trebuie sa fie un inger... din pacata viata e un iad alaturi de jon... e imposibil sa fie fericita atata timpt cat jon nu se schimba.. si am senzatia ca nu s-a schimbat....
imi imaginez viata pe care o are carolina.. mi se pare atat de singura.... parasita... poate dor fetita ii da un motiv pentru a trai...
mi-ar place sa aflu mai multe despre viata carolinei... poate intr-o parte viitoare....
ma gandeam la ceva.. se spune ca distanta desparte doi oameni.. rupe orice legatura, distruge orice sentiment..oricat de adanc ar fi.. si daca totusi.. macar in cazul asta distanta reuneste doi oameni.. ii face sa-si dea seama ca de departe se iubesc inca....daca distanta nu e decat un "motiv" din care ei sa-si dea seama cat de puternica e relatia lor.....
cred ca in clipa asta ficul tau imi place mai mult decat mi-a placut vreodata... citeam fiecare cuvand cu atentie.. si ma gandeam la felul tau de a scrie... nimic nu e neglijat.. nu sari repee peste actiune... iar detaliile pe care le dau nu fac altceva decat sa ma faca sa traiesc si mai mult povestea...
astept nextul mai nerabdatoare ca niciodata.... te poop.. si merci pt tot ce ai facut pt mine...
_______________________________________
Si-a intins minile spre mine.. luandu-ma in brate... Ma simteam ca o carpa in mainile lui... pentru ca nu eram in stare sa fac nimic... sa-i spun ca nu merit nici macar sa ma mai atinga.. sa-i spun ca sunt vinovata...atat de vinovata incat nu ma va putea ierta..
M-am lasat purtata de el pe brate si asezata in pat ... la fel ca un copil impacat dupa ce a plans toata ziua...
ma simteam cu adevarat mai obosita decat aratam... oboseala era insa psihica.. eram obosita de ganduri... de intrebari carora nu le gaseam raspuns... eram obosita sa caut o justificare... un raspuns la tot ceea ce se intamplase.... ranisem singura persoana care ma putea ridica de la pamant... il ranisem in seara aceea.. si-l raneam si acum pentru ca-i ascundeam adevarul... si poate ca voi continua sa-l ranesc..pana cand va fi prea tarziu...
|
|
| pus acum 19 ani |
|
nena
[Tru3]*[fan]
Din: dream land
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 137
|
|
 (((((((((((((((( vreau next ca turbez aici... poop ... 
_______________________________________
Si-a intins minile spre mine.. luandu-ma in brate... Ma simteam ca o carpa in mainile lui... pentru ca nu eram in stare sa fac nimic... sa-i spun ca nu merit nici macar sa ma mai atinga.. sa-i spun ca sunt vinovata...atat de vinovata incat nu ma va putea ierta..
M-am lasat purtata de el pe brate si asezata in pat ... la fel ca un copil impacat dupa ce a plans toata ziua...
ma simteam cu adevarat mai obosita decat aratam... oboseala era insa psihica.. eram obosita de ganduri... de intrebari carora nu le gaseam raspuns... eram obosita sa caut o justificare... un raspuns la tot ceea ce se intamplase.... ranisem singura persoana care ma putea ridica de la pamant... il ranisem in seara aceea.. si-l raneam si acum pentru ca-i ascundeam adevarul... si poate ca voi continua sa-l ranesc..pana cand va fi prea tarziu...
|
|
| pus acum 19 ani |
|
~.Phantom of the opera.~
AdmiN
Din: N!ghtm@re
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1785
|
|
avand in vedere ca esti cea mai fidela fana a mea  nextul va fi special pentru tine...enjoy it
A: - Buna Chris, Deranjez?
C: - Buna, Anita, nu nu, de ce intrebi?
A: - Ai raspuns cam greu.
C: - Nu...citeam o carte si nu l-am auzit sunand. Ce mai faci?
A: - Bine...
C: - Te framanta ceva?
A: - Ah...nu ma pot abtine...iarta-ma dar...
C: - Zi odata!
A: - In diminteata asta m-a sunat Carolina...
Numele ei a rasunat in mintea mea auzindu-se ca un ecou interminabil. Nu mai auzisem atat de mult de numele acesta incat credeam ca e doar in mintea mea.
A: - Chris, nu trebuia sa fac asta nu?
C: - Scuze, nu am fost atatent, pot sa repeti?
A: - Vrei sa ma omori incet nu? Nici nu stiu cum a dat de numarul meu, avand in vedere ca l-am schimbat de 2 ori de cand am plecat de acolo, era nici sa nu ii mai recunosc vocea. Cand mi-a spus cine este am ramas pur si simplu uimita...
C; - Anita, te rog, zi-mi direct!
A: - Ok, mi-a cerut sa ii dau adresa ta.
C: - Si i-ai dat-o???
A: - Stiam eu ca nu o sa iti placa...
C: - Deci i-ai dat-o?
A: - Nu, dar poti sa nu ma mai intrerupi?
C: - Gata, scuze, deci zi mai departe.
A: - I-am dat insa numarul tau de telefon mentionand ca eu nu am mai tinut legatura cu tine si ca nu stiu unde stai dar ca numarul mi-a ramas in agenda si ca nu garante ca e acesta.
C: - Dar e numarul meu actual nu?
A: - Da...Deci, e chiar atat de rau?
C: - Nu stiu ce sa zic...vestile astea au venit atat de brusc incat inca sunt uimit. Multumesc insa ca mi-ai zis.
A: - Eh, macar atat am putut sa fac. trebuie sa inchid, mai vorbim, pa.
C: - Pa.
Ma simteam buiumac ca si cum m-as fi trezit dintr-un somn adanc. Vestea m-a bulversase atat de tare incat am simtit nevoia sa ma asez si sa imi fac putina oride prin ganduri. De ce ma cauta? De ce dupa atatia ani in care credeam ca m-a uitat de mult vrea sa vorbim? Niciodata nu o intelsem, acum imi era chiar imposibil sa o fac. M-am uitat la ceasul care arata ora 10, intr-o zi obisnuita de sambata. In timpul saptamanii nu aveam destul timp ca sa ma pregatesc, asa incat in weekend casa arata ca dupa razboi. Haine aruncate prin toate colturile, resturi de mancare in bucatarie, gunoiul nici nu mai stiam de cand nu il mai auncasem. Se pare ca nu era nevoie sa imi fac ordine in ganduri ci si in casa.
M-am apucat sa strang fiecare lucru, sa curat bucataria si baia, terminand cu aranjarea cartilor in biblioteca. Am gasit o carte cu coperta veche stand pe jos langa fotoliu. Titlul era putin sters si nu l-am putut intelege. Am ridicat-o de jos rasfoind usor paginile ingalbenite. Cartea era in germana...era cartea pe care o citea Carolina in gradina. Dar cum ajunsese la mine? AM luat doar ce era in camera mea, nu m-as fi atins niciodata de alte lucruri, doar daca...nu erau in camera mea. Dar nu am luat niciodata cartea, ce motiv as fi avut? Pe atunci nu intelegeam o iota germana deci cu siguranta nu ar fi avut niciun sens...doar...sa mi-o fi pus Carolina? Dar de ce?
Am deschis-o usor citind prefata. Era vorba despre o iubire imposibila, intre doi tineri naivi...Timpul a trecut p langa mine, cufundandu-ma tot mai mult in poveste. Aproape ca nici nu am auzit telefonul sunand.
C: - Da?
X: - Chris?
C: - Da, eu sunt. Cine e?
X: - Te rog nu inchide. Nu trebuie sa zici nimic, doar asculta-ma.
Vocea acea atat de blanda si cristalina, aproape ca nici nu o mai recunosteam. Era Carolina dar ceva se schimbase. Vocea ei ferma si dura din trecut se schimba-se...
_______________________________________
CITESTE REGULAMENTUL!
...you are my lollipop...sugar sugar top...
|
|
| pus acum 19 ani |
|
nena
[Tru3]*[fan]
Din: dream land
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 137
|
|
oki la asta chiar nu ma asteptam...spune-mi te rog ca a scapat de chris si ca acum fie si dupa ceva timp e in sfarsit disponibila...e singurul lucru pe care vreau sa-l aud...
m-a mirat discutia.. sadica felul in care a inceput carolina...asculta-ma doar...
asta suna a regret... a ...nu stiu.. banuiesc ca-i pare rau ca s-a casatorit cu jon dandu-l al o parte fraa nici o explicatie...
nu aste decat sa vad intalnirea dintre ei.. sper sa nu intarzie... sunt curioasa sa vad cum descrii...
tre sa plec acum.. las un coment mai incolo.. pop si merci ca citesti si ficul meu....
_______________________________________
Si-a intins minile spre mine.. luandu-ma in brate... Ma simteam ca o carpa in mainile lui... pentru ca nu eram in stare sa fac nimic... sa-i spun ca nu merit nici macar sa ma mai atinga.. sa-i spun ca sunt vinovata...atat de vinovata incat nu ma va putea ierta..
M-am lasat purtata de el pe brate si asezata in pat ... la fel ca un copil impacat dupa ce a plans toata ziua...
ma simteam cu adevarat mai obosita decat aratam... oboseala era insa psihica.. eram obosita de ganduri... de intrebari carora nu le gaseam raspuns... eram obosita sa caut o justificare... un raspuns la tot ceea ce se intamplase.... ranisem singura persoana care ma putea ridica de la pamant... il ranisem in seara aceea.. si-l raneam si acum pentru ca-i ascundeam adevarul... si poate ca voi continua sa-l ranesc..pana cand va fi prea tarziu...
|
|
| pus acum 19 ani |
|
~.Phantom of the opera.~
AdmiN
Din: N!ghtm@re
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1785
|
|
Am facut intocmai cum mi-a zis si nu am scos nici un cuvant ci am ascultat-o...
Ca: - Sunt eu, Carolina. Si te rog mult sa ma asculti. Stiu ca m-am purtat groznic si nu te condamn daca ma urasti, ai tot dreptul, si eu ma urasc. Si singurul motiv pentru care mai traiesc e fetita mea, daca nu era ea, paraseam de mult lumea asta, nu ma incanta deloc gandul la ziua de maine. Nu ma intreba cum am facut rost de numarul tau pentru ca este o poveste lunga si complicata, dar am sunat...am sunat...nici nu prea stiu bine cum sa incep, ei bine iti datorez o explicatie.
C: - Acum? De ce mi-ai datora explicatii mie dupa atata timp...
Ca: - Nu stiu daca o fac pentru tine sau...pentru mine. Pentru linistea mea. Oricum nu mai pot vorbi mult, te rog da-mi adresa ta sau..sa ne intalnim intr-un loc, sa putem vorbi.
Un loc? Maine e Ajunul Craciunului, orasul e plin de lume grabita sa isi faca ultimele cuparaturi inainte de marea sarbatoare, unde am fi putut sa ne intalnim?
Ca: - Chirs?
Nu stiam daca e bine sau nu ceea ce fac dar i-am dat adresa mea.
Ca: - Voi veni maine si iti voi explica tot.
A inchis fara sa mai spuna altceva. Eram atat de confuz. Telefonul pe care tocmai il primisem ma lasase fara cuvinte.
_______________________________________
CITESTE REGULAMENTUL!
...you are my lollipop...sugar sugar top...
|
|
| pus acum 19 ani |
|
~.Phantom of the opera.~
AdmiN
Din: N!ghtm@re
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1785
|
|
imi pare rau dar trebuie sa plec la scoala in 5 minute voi pune diseara mai mult, promit.
_______________________________________
CITESTE REGULAMENTUL!
...you are my lollipop...sugar sugar top...
|
|
| pus acum 19 ani |
|
~.Phantom of the opera.~
AdmiN
Din: N!ghtm@re
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1785
|
|
eh chiar daca nu e nici un coment imi voi respecta promisiunea...
De ce apela la mine? De ce imi datora explicatii dupa atata timp, credeam ca m-a uitat, in caz ca i-ar fi pasat vreodata de mine. Deodata toate amintirile prindeau viata in mintea mea. Pana si prima zi in care am vazut-o parea atat de apropiata, o vedeam ca si cum ar fi fost langa mine. Chipul bland si privirea ferma, inconjurata de o aura misterioasa, cate secrete putea ascunde o copila naiva...
Si nu in ultimul rand, mi-l aminteam pe el, Jon...ah nu prea aveam ce sa imi amintsc de bine de el. nu mi-a lasat niciodata impresia ca in spatele chipului de baiat de "bani gata" s-ar ascunde un sfulet sensibil, din contra poate pe unii imi putem judeca dupa infatisare...dar poate ma insela, insa nimic nu avea sa imi schimbe parerea.
Provorea mi-a cazut asupra calendarului. Era vineri, 23 decembrie, mai erau doar 2 zile pana la Craciun. Nu m-ai sarbatorisem Craciunul asa cum se cuvine de cand eram mic pentru ca nu am avut niciodata ocazia, dar acum, puteam sa imi repar greselile.
M-am imbracat destul de bine deoarece vremea de afara nu era tocmai una petru plimbari dar trebuie sa fac ceva important. Am mers in piata cea mai apropiata in cautarea unui pom de Craciun. Eram printre putinii oameni care amanasera cumpararea bradului dar mai bine mai tarziu decat niciodata. Nu prea aveai de unde alege caci mai erau putini vanzatori dar privirea mi-a s-a oprit asupra unuia atat de frumos. Nu era mai inalt decat mine dar avea crengile atat de bogate si de verzi incat simteai nevoia sa te uiti la el. Nu m-am putut abite sa nu il cumpar.
Ziua s-a scurs la fel ca si celelalte. Am semnat cateva facturi la birpu, am facut ultimele treburi inainte de "scurta vacanta".
Dimineata parea una scoasa sintr-o carte cu povesti si basme. Totul era alb iar micutii fluturasi de nea nu incetau sa pluteasca in aer. Se simtea o adevarata atmosfera de sarbatoare ceea ce m-a facut sa ma ridic repede din pat si asemeni unui copil ce se bucura de frumusetea sarbatorii am inceput sa impodobes bradul. Era primul an in care faceam acest lucru singur si cu atata bucurie. Cand eram mic, Craciunul era doar o simpla sarbatoare si in fiecare an era la fel, insa pe atunci nu stiam sa apreciez lucrurile importante pe care le aveam. CAt de naiv si orb poate fi un copil, mereu preocupat cu probleme ce ii se par atat de importante incat niciodata nu priveste in jur...
Am incarcat bradul cu globuri multicolore si beteala arginitie. Era atat de frumos. Nici nu stiam cat imi lipsise acest peisaj.
Am aranjat cateva lucruri prin casa iar apoi m-am asezat pe canapea admirand pomul de sus pana jos. Tata obisnuia sa imi spuna cand eram mic ca steau din varful bradului iti va indeplini cea mai mare dorinta daca o vei ruga. Nu mai credeam de mult in asta dar poate nu era prea tarziu sa incerc. Am inchis ochii murmurand usor aceasi dorinta pe care o avea de multe, Carolina...
Desi casa era frumos impodobita ceva lipsea...mirosul prajiturilor coapte abia scose din cuptor ce se simtea in toata casa inca de dimineata si nu in ultimul rand, caldura unei famili. Ma simteam atat de singur, era Ajunul Craciunului iar eu aveam sa mi-l petrec singur.
M-am ridicat de pe pat hotarat sa uit de starea de deprsia si am aranjat frumos masa punand pe ea toate bunatatile pe care avusesem grija sa le cumpar din timp.
_______________________________________
CITESTE REGULAMENTUL!
...you are my lollipop...sugar sugar top...
|
|
| pus acum 19 ani |
|
nena
[Tru3]*[fan]
Din: dream land
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 137
|
|
mi-a placut mult cum ai descris scena asta.. aproape ca am devenit melancolica.. adevarul e ca trecerea timpului ne face sa uitam de micile mucruii si sa ne pierdem printre probleme...frumoasa parte...
imi e mila de chris... de faptul ca e singur... a fost mereu singur dar cred ca acum il apasa cel mai mult acest lucru...
telefonul carolinei l-a lasat confuz.... si pe mine... sunt curioasa ce are de spus... ceva mi-a atras atentia...
faptul ca a spus ca nu poate vb mult..
inseamna ca e presata .. de ce impresia ca jon o maltrateaza... de ce am impresia ca viata ei e iadul pe pamant..?/...
aspet cu nerabdare partea urmatoare.. pentru ca la urma umrie esti singura care stie ce se va intampla...
M-am bucurat sa aflu ca are fetita.. oare cum o cheama...?... mi-e mila de ea...(....
am observat ca s-au cam rarit cititoarele... nu stiu daca din lipsa de timp sau dina lt motiv.. ins ate asigur ca nu e povestea de vina... e la fel de plina de viata si la fel de impresionanta ca la inceput... scrie pentru tine... bine si pentru mine..putinel asa... ca mai trec pe aici din cad in cand... poop si merci ca mi-ai dat ocazia sa citesc o poveste atat de frumoasa... succes mai departe...
_______________________________________
Si-a intins minile spre mine.. luandu-ma in brate... Ma simteam ca o carpa in mainile lui... pentru ca nu eram in stare sa fac nimic... sa-i spun ca nu merit nici macar sa ma mai atinga.. sa-i spun ca sunt vinovata...atat de vinovata incat nu ma va putea ierta..
M-am lasat purtata de el pe brate si asezata in pat ... la fel ca un copil impacat dupa ce a plans toata ziua...
ma simteam cu adevarat mai obosita decat aratam... oboseala era insa psihica.. eram obosita de ganduri... de intrebari carora nu le gaseam raspuns... eram obosita sa caut o justificare... un raspuns la tot ceea ce se intamplase.... ranisem singura persoana care ma putea ridica de la pamant... il ranisem in seara aceea.. si-l raneam si acum pentru ca-i ascundeam adevarul... si poate ca voi continua sa-l ranesc..pana cand va fi prea tarziu...
|
|
| pus acum 19 ani |
|
~.Phantom of the opera.~
AdmiN
Din: N!ghtm@re
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1785
|
|
ms nena adevarul e ca atunci cand am vazut ca nu mai sunt atat de multe cititoare ac la inceput am crezut ca e din cauza fikului...poate s-au plictisit de el dar acum nu mai imi pasa  voi scrie numai pt tine 
_______________________________________
CITESTE REGULAMENTUL!
...you are my lollipop...sugar sugar top...
|
|
| pus acum 19 ani |
|
~.Phantom of the opera.~
AdmiN
Din: N!ghtm@re
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1785
|
|
Am pus mana pe telefon sunand-o pe Anita pentru a imi mai alunga putin starea de singuratate. Mi-a raspuns cu o voce ce radia de fericire. Niciodata nu o mai auzisem vorbind asa, sau poate niciodata u acordasem suficienta importanta unui lucru atat de marunt.
Am vorbit cu ea cam o jumatate de ora povestind desprecum am impodobit bradul, anii trecuti in care nici macar nu sarbatoaream Craciunul, despre nerabdarea cu care astepta sa vina dimineata urmatoare si sa gaseasca cadourile sub brad...si poate ca am mai fi continuat mult daca nu am fi fost intrerupti de sunetul soneriei. Am inchis promitandu-i ca o voi suna dupa sa ii spun ce s-a intamplat.
M-am indreptat spre usa fiind sigur de cine era, dar am ezitat sa deschid cateva clipe. Eram poate putin speriat de ceea ce va avea sa urmeze. Nu o mai vazusesem de atata timp, nici nu stiam cu am trebui sa ma comport cu ea...Am inghitit in sec si am apasat pe clanta.
Era ea, Crolina si desi stiam ca va veni nu puteam sa cred ca sta chiar in fata mea. Era neschimbata. Parul ondulat cadea in valuri acoperindu-i umerii, privirea ferma si totusi atat de blanda, buzele rosii si senzuale...potretul ei imi era atat de bine cunoscut. Dar era ceva nou. De mana ei o fetita de aproximativ 3 ani ce ma privea cu ochi sfiosi incercand sa schiteze un sambet atunci cand m-am uitat in ochii ei. Trebuia sa fie fetita ei.
Ne-am privit cateva clipe in tacere fara ca nici unul sa spuna ceva, apoi mi-am dat seama ca nu puteam continua asa.
C: - Intra...
I-am spus dandu-ma din fata usii si facandu-i loc sa intre. Am invitat-o sa se asa pe canapea iar eu m-am asezatpe fotoliul din fata ei.
Ca: - imi pare rau pentru deranj.
C: - Nu e nici un deranj. Imi face placere sa te revad.
A plecat privirea incercand sa o evite pe a mea.
C: - E fiica ta? Am intrebat privind-o zambind pe fetita ce nu inceta sa ii dea drumul la mana.
Ca: - Da, ea e Eliza.
C: - Seamana perfect cu tine.
Am privit-o pe Eliza ce parea fascinta de bradul impodobit.
C: - Sub brad vei gasi o surpriza daca cauti.
Si-a indreptat privirea spre mine zambind apoi spre mama ei ca si cu i-ar fi cerut voie. Carolina a zambit si ea aprobator apoi fetita s-a arpoiat de brad gasind cutia cu bomoane de ciocolata.
C: - Sunt numai ale tale.
Ca: - Chris?
C: - Da.
Ca: - Imi pare rau...
C: - Pentru ce?
Ca: - Pentru tot ce am facut. pentru cum m-am purtat cu tine, petru cuvintele pe care ti le-am spus, pentru raceala cu care te-am tratat mereu oricat de frumos te-ai purtat tu cu mine. Imi pare rau pentru tot...
C: - Carolina, nimic din ce a fost nu mai conteaza. A trecut atata timp...
Ca: - Dar conteaza, pentru mine. pentru linistea mea...
C: - Si ce crezi ca poti schimba acum cu cateva cuvinte? Crezi ca se va putea sterge totul cu buretele sau ca ma voi preface ca nimic nu s-a intamplat?
Ca: - Ai tot dreptu lsa fi suparat pe mine si inteleg daca nu ma vei putea ierta niciodata insa am simtit nevoi sa iti cer scuze, singurul lucru pe care il mai pot face acum...
C: - jon stie unde esti acum?
Ca: - De ce ma intrebi?
C: - Din curiozitate...
Ca; - Nu, nu stie. Si nici nu ii voi spune.
C: - Vreau sa iti pun intrebarea asta de mult, iar acum ca am ocazia sa o fac nu voi ezita. Iti e bine alaturi de Jon?
Nu mi-a zis nimic. A plecat din nou privirea, iar apoi si-a indreptat-o asupra Elizei.
si nena, pentru ca tot erai curioasa cum arata fetita, uite cateva poze cu ea
_______________________________________
CITESTE REGULAMENTUL!
...you are my lollipop...sugar sugar top...
|
|
| pus acum 19 ani |
|
nena
[Tru3]*[fan]
Din: dream land
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 137
|
|
mor de ciuda ca nu mai apuc sa citesc si continuarile.. maine plec pt 3 saptamani... insa raman fidela ficului cand am sa ma intorc...am sa citesc tot....
m-a impresionat partea asta.. pentru ca revedearea lor .. e atat de rece.. cunt atat de distanti.. atat de obisnutii sa-si ascunda sebtimentele unul fata de celalat incat cred ca nici daca ar avea ocazia sa-si spuna tot .. nu ar face-o...
fetita e o scumpa.... cata nevinovatie se ascunde in chiul si in gesturile ei... ..mi-a palcut cum ai descris jocul de priviri... maia les cand fetita cerea aprobarea carolinei pt a lua bomboanele..
si carolina cat de de schimbata... in interior ma refer...
am ajuns si la subiectul jon... cea e putred si in neregula si eu n-am sa fiu aici sa descopar ce..((
abia atsept sa citesc fie si peste ceva timp.. nextul... nu vreau sa rup firul...
povestea e in pucntul culminant cred.. si.... ma faci sa stau cu sufletul la gura.....merci..
poop si scrie in continuare la fel ca si pana acum...
_______________________________________
Si-a intins minile spre mine.. luandu-ma in brate... Ma simteam ca o carpa in mainile lui... pentru ca nu eram in stare sa fac nimic... sa-i spun ca nu merit nici macar sa ma mai atinga.. sa-i spun ca sunt vinovata...atat de vinovata incat nu ma va putea ierta..
M-am lasat purtata de el pe brate si asezata in pat ... la fel ca un copil impacat dupa ce a plans toata ziua...
ma simteam cu adevarat mai obosita decat aratam... oboseala era insa psihica.. eram obosita de ganduri... de intrebari carora nu le gaseam raspuns... eram obosita sa caut o justificare... un raspuns la tot ceea ce se intamplase.... ranisem singura persoana care ma putea ridica de la pamant... il ranisem in seara aceea.. si-l raneam si acum pentru ca-i ascundeam adevarul... si poate ca voi continua sa-l ranesc..pana cand va fi prea tarziu...
|
|
| pus acum 19 ani |
|
byank
^*[Old fan]*^
 Din: de sub-patul lui tom :D
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 528
|
|
next...de ce e asa de trist....  nextttt
_______________________________________
CITESTE REGULAMENTUL!
|
|
| pus acum 19 ani |
|
SiMo_BiLlUtZa
>[V*I*P]<
 Din: hell...:->
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 1421
|
|
mi-am facut si eu timp si am citit fik-ul facut de u...este atat de frumos...imi place mult cum te exprimi...nush c sa zic...imi place mult de tot...poop:*:*:*si astept next
_______________________________________
|
|
| pus acum 19 ani |
|
~.Phantom of the opera.~
AdmiN
Din: N!ghtm@re
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1785
|
|
ma bucur ca va-ti facut putin timp sa cititi si povestea mea si ma bucur nespus cava place
Ca: - Chris, nu am venit sa vorbesc despre Jon.
C: - S-a inteleg ca nu...
Ca: - Ai toate motivele sa ma urasti, stiu asta, dar lasa-ma sa termin fara sa ma mai intrerupi, te rog, iti voi explica tot.
C: - Dar nu ai ce sa imi explici. Asta e calea pe care ai ales-o, iar eu nu mai fac parte de mult din ea.
Ca: - Atunci lasa-ma doar sa vorbesc, te rog, vreau sa fac asta.
In ochii ei se putea citi disperarea. Isi stapanea insa cu fermitate lacrimile. Inca, dupa atat timp ma uimea strictetea ei. Parea ca isi putea controla toate sentimentele, ii se putea opune chiar si celor mai arzatoare dorinte, acum mai mult ca niciodata. Am lasat-o sa vorbeasca fara sa imi mai spun vre-un cuvant.
Ca: - Nu stiu de unde ar trebui sa incep si nu stiu daca va fi bine cum o voi face dar nu conteaza, trebuie sa stii. Poate te-ai intrebat de ce m-am casatorit cu Jon, de ce l-am ales pe el cand stim amandoi prea bine ca nu puteam suporta sa il vad in fata mea, nimeni nu stie si uneori chiar si eu ma intreb de ce am facut-o, puteam sa lupt, putea sa fie altfel. Eu...S-a blocat pentru o clipa de parca incerca sa isi aranjeze cuvintele. Ochii ii erau incacati de lacrimi asemeni unui lac dupa o ploaie puternica de toamna ce statea sa reverse. Iti amintesti ca am plecat impreuna la Berlin pentru am continua studiile la facultatea de acolo?
Am dat din cap arpobator fara sa scot vre-un cuvant.
Ca: - Si cat m-am rugat de tata sa imi inchirieze o camera la vre-un hotel, dar nu, el a insistat sa stau acasa la domnul Steven. De ce a trebuit sa fie atat de...incerc atat de mult sa arunc vina asupra altcuiva incat nu imi pot da seama ca defapt a fost doar vina mea...
A intors din nou capul privind spre Eliza ce nu se satura sa admire frumusetea pomului. A privit-o cu atata balndete, dar cand si-a intors privirea asupra mea aceasta ascundea atata ura...
Ca: - Nimeni nu stie, ceea ce cred ca a fost cea mai mare greseala...Eram doar o copila naiva de care oricine putea profita fara probleme. S-a intamplat cu cateva zile inainte de a ma intoarce. Eram singura in camera mea privind pentru a mia oara pe geam. Jon a intrat in camera cu o sticla de sampanie spunand ca vrea sa sarbatorim impreuna. "S-a sarbatorim? Dar de ce?" "Pentru faptul ca te descurci tata de bine..." "jon, inceteaza cu prostiile, maine am examen, trebuie sa invat." "Stii deja totul, scumpa mea." S-a asezat langa mine pe pat. Mi-a oferit un pahar cu sampanie pe care l-am refuzat de la inceput dar pe care nu s-a lasat pana nu l-am baut pana la ultima picatura. A continuat sa tot umple paharele... "Gata, Jon." "E ultimul, promit. Doar nu vrei sa il lasi neterminat, nu?" "Bine, dar ultimul sa fie." A continuat tot asa pana nu am mai putut gandi rational. Corpul nu mai raspundea la comenzile mele iar el a stiut sa profite de asta.
Lacrimile au inceput sa ii curga usor pe obrajii rosii. Oricat ar fi incercat sa ascunda ceea ce simtea nu a mai putut...
Ca: - Ma violat, mi-a furat inocenta atat de usor...Iar eu? Eu nu am facut nimic...Nu pot crede cat de usor a profitat de mine...
C: - De ce...de ce nu ai spus nimic nimanui?
Ca: - Nu imi pot aminti mai multe din acea noapte insa cand m-am trezit dimineata eram atat de speriata, nu stiam ce sa fac, cui sa ii spun. Ma temeam de reactia celor din jur incat am preferat sa tac, sa ascund totul.
C: - Dar stiai ca poti ramane insarcinata. Credeai ca nu se va observa?
Ca: - Ba da, dar eram hotarata sa ascunda asta iar cand ma voi intoarce sa avortez...
C: - Nu ai putut sa faci asta...
Ca: - Dupa cum se vede...
_______________________________________
CITESTE REGULAMENTUL!
...you are my lollipop...sugar sugar top...
|
|
| pus acum 19 ani |
|
|
diana_rebela14
^[TH]*[fan]*[4ever]^
Din: @~*your mind*~@
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 1004
|
|
in sfarsit am reusit sa recuperez partile ...multe la numar pe care nu le-am citit,am avut de recuperat o groaza si s-au intamplat atatea in acest timp...stiam eu ca e ceva putred in toata povestea cu casatoria,dar jon e...e cel mai mare las si cel mai mare netrebnic din lume,a imbatat-o pe carolina si a profitat de ea...nu-mi vine sa cred unde poate ajunge un om pt a-si implini telul si sincer asta ma socheaza si ma inspaimanta,pana unde poate ajunge un om doar pt a sti ca a invis...carolina,nunta cu ea a fost ca un fel de trofeu pt el...nu s-a gandit decat la el in tot acest timp,si sufletul carolinei unde l-a lasat? nu-mi vine sa cred cum gandeste omul ala si ce e mai rau e ca si in viata reala sunt atat de multe persoane ca el...nu stiu ce sa mai spun,imi place f mult cum povestesti ...si cum imbini totul atat de perfect...e...e....superb...stiu ca nu am mai lasat un comment de mult si ca asta e atat de lung si plictisitor dar sper ca am reusit sa exprim macar ceva din tot ce simt...si...te rog,te implor pune nextul nu mai am rabdare  acum ca chris stie totul....poate o va ajuta sau...of,prefer sa aflu totul cu incetinitorul de la tine...haide cu next
_______________________________________
ai aparut din ceata fara a spune prea multe,ai colindat in jurul lumii mele timp de cateva secunde iar mai apoi te-ai intors inapoi in lumea ta,acolo unde nu am cum sa patrund pentru a fi fericita...am incercat sa descopar cine esti si de ce nu pot ajunge la tine,si deabea mai apoi mi-am dat seama ca numele tau e "fericire" si de aceea esti doar un gand,un miraj,esti un scop ce nu poate fi atins ...te-ai nascut din imposibil si vei muri odata cu el...
|
|
| pus acum 19 ani |
|
~.Phantom of the opera.~
AdmiN
Din: N!ghtm@re
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1785
|
|
) niciodata commenturile voastre nu ma vor plictisi, ci din contra imi vor reda placere de a scrie de fiecare data cand imi pierd increderea in mine sau se intampla ceva
ma bucur nespus ca va place desi eu incep sa ma cam indoiesc de poveste, voi incerca sa dau ce e mai bun si sa reusesc sa va impresionez pana la final
C: - Regreti acum?
Ca: - Poate va suna ciudat, am urat-o atata timp, m-am urat pe mine insumi ca nu eram in stare sa scap de ea, dar acum cand o privesc imi vine sa ma pedepsesc singura pentru felul egoist in care am putut gandi. E singurul motiv pentru care mai sunt inca in viata...
Am lasat privirea sa imi cada asupra fetei. Nu stiam ce sa mai zic, ce sa mai cred nu puteam sa mai gandesc ceva, imi era imposibil sa fac vre-o miscare sau sa scot un cuvant. Poate as fi vrut sa spun ceva care sa o consoleze, sa poata macar pentru o clipa sa ii schimbe privirea dar oare sigur imi doream asta cu adevarat? Trecuse atata timp si se schimbasera atat de multe, felul in care ma respinsese cu cativa ani in urma, toate incercarile mele de a ma apropia de ea esuasera de mult iar acum era apuse de mult in trecut. As fi vrut sa o urasc, sa mi-o pot scoate din minte dar in acelasi timp imi doream sa o iubesc...
Ca; - Cred ca a venit timpul sa plec. E tot ce am vrut sa iti spun, am crezut ca meritai macar o explicatie. Imi pare rau pentru tot, pentru ca te-am facut sa pierzi timpul intr-o zi atat de importanta...
S-a ridicat de pe canapea aruncandu-i o privire blanda fetitei. Eliza se ridica de jos urmand-o pe mama ei pe hol, catre usa de la intrare.
Au dat sa iasa cand Eliza si-a intors capul catre mine.
E: - Craciun fericit!
Caldura vocii ei, inocinta din privire, zambetul acela balnd si senin, imi aminteau atat de mult de Carolina. Semanau atat de mult...
M-am ridicat grabit indreptandu-ma spre ele.
C: - N e nevoie sa pleci! Poti ramane cat doresti.
Ca: - Deja am stat prea mult, probabil ai si tu treburile tale.
C: - Deloc chiar. Ma hotarasem sa ies la o plimbare inainte de a veni tu, putem merge impreuna daca vrei.
S-a uitat la mine cu o privire atat de blanda si trista, dar, ceva se schimbase. O raza de speranta se putea zari printre lacrimile ce ii inacarcau genele lungi si arcuite.
Am pelcat imrepuan pe strazile mari si aglomerate. Peste tot rasunau glasuri de copii cantand colinde. Limintile ce incarcau copacii si stalpii inalti o fascinau pe Eliza a cerei privire analiza fiecare coltisor al peisajului. DOmnea o atmosefra calda, de adevarata sarbatoare.
Ca: - Nu as fi visat niciodata la un asemenea peisaj. Nu mi-as fi putut imagina ca vei vrea sa te mai plibi cu mine dupa tot...
C: - Shhht...a trecut. Nu te mai gandi la asta.
_______________________________________
CITESTE REGULAMENTUL!
...you are my lollipop...sugar sugar top...
|
|
| pus acum 19 ani |
|
|
diana_rebela14
^[TH]*[fan]*[4ever]^
Din: @~*your mind*~@
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 1004
|
|
 ce frumos...chris se poarta atat de frumos cu ea,iar eliza e o scumpica nu s-au mai intalnit de mult si totul pare ca iesit dintr-un basm,copii care canta colinde,strazile impodobite,atmosfera de sarbatoare a craciunului...mi-ar placea sa fiu acolo cu ei,craciunul e o perioada care imi place f mult si ma bukur sa citesc ca intamplarile de acum se petrec chiar in preajma craciunului nu stiu,e o atmosfera trista dar si de bukurie...numai tu sti cel mai bine sa le imbini...hm... si astept nextul
_______________________________________
ai aparut din ceata fara a spune prea multe,ai colindat in jurul lumii mele timp de cateva secunde iar mai apoi te-ai intors inapoi in lumea ta,acolo unde nu am cum sa patrund pentru a fi fericita...am incercat sa descopar cine esti si de ce nu pot ajunge la tine,si deabea mai apoi mi-am dat seama ca numele tau e "fericire" si de aceea esti doar un gand,un miraj,esti un scop ce nu poate fi atins ...te-ai nascut din imposibil si vei muri odata cu el...
|
|
| pus acum 19 ani |
|
~.Phantom of the opera.~
AdmiN
Din: N!ghtm@re
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1785
|
|
C: - Oricum, orice ai spune nu v-a schimba ceea ce a fost. Astea sunt caile pe care ne poarta destinul si trebuie sa le urmam fara regrete.
Ca: - E chiar ceea ce simti?
C: - Acum da. Desi regrete voi avea cat voi trai, orice om are iar cel care nu, nu se poate numi un om implinit.
A plecat privirea inlacrimata lasand cateva lacrimi se cada, topind zapada in locul in care au pierit.
Ca: - Dar...dar...ne putem schimba destinul...
C: - Nu e atat de simplu...
Ca; - Dar putem macar incerca.
Parea atat de hotarata incat vorbele ei au sunat asemeni unui ecou in mintea mea. Dar eu, cu toate astea nu ma simteam deloc impresionat. Vorbeam cuvinte reci si atat de goale, dar expirmau intradevar ceea ce simteam cu adevarat. Sau daca nu, de ce le mai rosteam? Am vrut atat de mult timp sa o privesc macar, sa o simt aprope, dar acum, cand aveam ocazia sa fac asta simteam ca vreau sa o indepartez de mine. Desi nu imi dadusem seama trecutul isi lasase o amprenta adanca in mine.
C: - De ce vrei sa il schimbi atat de mult?
Ca: - Pentru ca...pentru ca...trebuia sa fie altfel...paote fi altfel.
C: - Oricum ai vrea sa fie, oricat de mult ti-ai dori asta, stii prea bine ca nu poti schimba trecutul.
Ca: - Dar...dar...
C: - Si nu ai nici un motiv sa o faci...uite-te in jur, esti o femeie frumoasa, ai o fetita minunata pe care sunt convins ca o iubesti mult...nu cred ca vrei sa schimbi asta.
Ca: - Nu-mi pasa de cum sunt sau ce am langa mine, nu mi-am dorit asta tot ce vreau e ca glolul acela ce il simt in inima sa dispara pentru totdeauna, vreau sa fii alaturi de mine in fiecare dimineata cand ma trezesc si in fiecare seara cand adorm. Vreau sa ma tii in brate sa imi soptesti cuvinte dulci de care sa nu ma satur niciodata. Vreau sa fim impreuna indiferent unde sau cum...vreau doar...
C: - Shhh...stii prea bine ca asta nu se va putea intampla...
Ca; - Dar...credeam ca...
C: - Te-am iubit si inca te iubesc mai multe decat pe propria persoana dar asta nu schimba nimic. Totul trebuie sa ramana asa, asa cum l-a dat Dumnezeu.
Ca: - Dar nu trebuie, nu exista nici un alt motiv decat "trebuie"?
C: - Exista mai multe decat iti poti da seama...
Ca: - Dar...
Lacrimile au inceput sa ii curga siruri pe obrajii rosii. A intins mainile spre mine incercand sa ma cuprinda in brate.
C: - Imi pare rau dar va fi mai bine sa ne despartim, pentru totdeauna...
S-a retras ferm stergandu-si lacrimile si incercand sa si le opreasca pe celelalte.
C: - Banuiesc ca aici ne vom lua la revedere.
Am privit-o in ochi stind ca e pentru ultima oara. Imi simteam picoarele grele si imposibil sa le misc. Dar trebuia sa plec, era mai bine pentru mine, pentru ea, pentru toata lumea. O lacrima mi-a alunecat incet pe obraz pentru a pieri in cele din urma in zapada rece.
...m-am intors incet si am plecat soptind in tacere "te iubesc"....
...~The End~...
_______________________________________
CITESTE REGULAMENTUL!
...you are my lollipop...sugar sugar top...
|
|
| pus acum 19 ani |
|
|
diana_rebela14
^[TH]*[fan]*[4ever]^
Din: @~*your mind*~@
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 1004
|
|
nu stiu ce sa spun,a fost una din cele mai frumoase povesti pe care le-am citit si crede-ma ca au fost f numeroase si putine din ele mi-au ajuns direct la inima dar aceasta nu o voi uita curand...povestea lui chris si a carolinei a fost mereu o poveste de dragoste "imposibila"... atat de multe piedici in calea lor,atatea bariere pe care trebuiau sa le treaca,uneori ma gandeam ca e prea mult si ca nu vor rezista dar au facut-o si ma bukur de asta...la inceput cand chris a fost dat afara de parinti am crezut ca se va intoarce acasa desi asta ar insemna sa se termine povestea prea repede...chiar si dupa ce nu a mai lokuit cu familia carolinei am crezut ca se va intoarce la parintii lui dar nu a fost asa si asta m-a facut si mai curioasa...cate eforturi a facut chris la inceput pt a o face pe carolina doar sa il bage in seama,atat..si la un moment dat am crezut ca se va indragosti de anita...mi s-a parut ca il cam placea sau...poate doar mi s-a parut mie iar sfarsitul,credeam ca o sa fie unul fericit,speram ca cei 2 vor fi impreuna ... aici iar m-a surprins sa vad ca nu e asa...si ca cei 2 se despart totusi... frumos,superb fik si imi mai ramane doar sa iti spun felicitari si succes in continuare...ca talent ai destul pt 10
_______________________________________
ai aparut din ceata fara a spune prea multe,ai colindat in jurul lumii mele timp de cateva secunde iar mai apoi te-ai intors inapoi in lumea ta,acolo unde nu am cum sa patrund pentru a fi fericita...am incercat sa descopar cine esti si de ce nu pot ajunge la tine,si deabea mai apoi mi-am dat seama ca numele tau e "fericire" si de aceea esti doar un gand,un miraj,esti un scop ce nu poate fi atins ...te-ai nascut din imposibil si vei muri odata cu el...
|
|
| pus acum 19 ani |
|
nena
[Tru3]*[fan]
Din: dream land
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 137
|
|
am consunat un teanc de servetele la ultimele parti... inca sunt in stare de so n-mi vine sa cred ca s-a terminat ... ca nu voi mai avea ce sa citesc in fiecare seara cu sufletul la gura....
povestea a renascut la final... e mai inchegata si mai plina de viata ca niciodata.... iar finalul.... ei finalul... m-a facut sama gandesc ca ar fi bine sa-mi schimb 'meseria'.....
nu stiu daca e finalul pe care mi -l doream.. dar e cu siguranta finalul ...... perfect.....
imi pare rau pentru carolina.... dar banuiesc ca in viata prea tarziu inseman cu adevarat prea tarziu..... imi pare rau si pentru chris..... pentru ca stiu ca a ramas cu sufletul sfasiat..
cred ca asta inseamna dragoste imposibila....
felicitarile sunt insuficiente.... asteptarea a meritat.... jos palaria....
si urmatorul fic...??... abia astept sa-l citesc pe urmatorul... stii cum e.... the king is dead... long live the king.....succes pe mai departe.. si daca ma mai lasi mult cu gura cascata, cu ochii inlacrimati si fara cuvinte... ma faci fericita.... apropo.. tuica mea unde e...? poop
_______________________________________
Si-a intins minile spre mine.. luandu-ma in brate... Ma simteam ca o carpa in mainile lui... pentru ca nu eram in stare sa fac nimic... sa-i spun ca nu merit nici macar sa ma mai atinga.. sa-i spun ca sunt vinovata...atat de vinovata incat nu ma va putea ierta..
M-am lasat purtata de el pe brate si asezata in pat ... la fel ca un copil impacat dupa ce a plans toata ziua...
ma simteam cu adevarat mai obosita decat aratam... oboseala era insa psihica.. eram obosita de ganduri... de intrebari carora nu le gaseam raspuns... eram obosita sa caut o justificare... un raspuns la tot ceea ce se intamplase.... ranisem singura persoana care ma putea ridica de la pamant... il ranisem in seara aceea.. si-l raneam si acum pentru ca-i ascundeam adevarul... si poate ca voi continua sa-l ranesc..pana cand va fi prea tarziu...
|
|
| pus acum 19 ani |
|
nena
[Tru3]*[fan]
Din: dream land
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 137
|
|
oh yeah.. tuica... ))))))))))))))))))))))
abia astept.....pana atunci.. treci la treaba pentru un nou fic...
abia astept sa vad despre ce e vb.... nu mai am rabdare.. hai fuguta.. next fic....
poop si ma bucur ca mi-ai dus lipsa..... si eu tie... si mai ales ficului tau
_______________________________________
Si-a intins minile spre mine.. luandu-ma in brate... Ma simteam ca o carpa in mainile lui... pentru ca nu eram in stare sa fac nimic... sa-i spun ca nu merit nici macar sa ma mai atinga.. sa-i spun ca sunt vinovata...atat de vinovata incat nu ma va putea ierta..
M-am lasat purtata de el pe brate si asezata in pat ... la fel ca un copil impacat dupa ce a plans toata ziua...
ma simteam cu adevarat mai obosita decat aratam... oboseala era insa psihica.. eram obosita de ganduri... de intrebari carora nu le gaseam raspuns... eram obosita sa caut o justificare... un raspuns la tot ceea ce se intamplase.... ranisem singura persoana care ma putea ridica de la pamant... il ranisem in seara aceea.. si-l raneam si acum pentru ca-i ascundeam adevarul... si poate ca voi continua sa-l ranesc..pana cand va fi prea tarziu...
|
|
| pus acum 19 ani |
|
~.Phantom of the opera.~
AdmiN
Din: N!ghtm@re
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1785
|
|
fikul s-a termnat atat de brusc pentru ca am vrut sa plec de pe forum si nu am vrut sa il las fara sfarist dar dupa ce am stat putin sa ma gandesc m-am hotarat ca voi ramane dar ca totusi e momenteul sa termin "mica poveste"
ma bucur mult ca ti-a placut si ca am reusit sa te impresionez pana la lacrimi
_______________________________________
CITESTE REGULAMENTUL!
...you are my lollipop...sugar sugar top...
|
|
| pus acum 19 ani |
|
nena
[Tru3]*[fan]
Din: dream land
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 137
|
|
am citit ultimul mesaj rimit de tine... si ma gandeam ca nu stiu nimic de jon daca a fost cumva 'pedepsit' pentru isprava.. daca viata si-a luat cumva revansa....
a fost o poveste care m-a impresionat atat de mult.... te mai felciit inca o data.. nu ma pot abtine... te poop si mai vb... aaa si urmatorul fic? te bat la cap pana-l scrii... poop
_______________________________________
Si-a intins minile spre mine.. luandu-ma in brate... Ma simteam ca o carpa in mainile lui... pentru ca nu eram in stare sa fac nimic... sa-i spun ca nu merit nici macar sa ma mai atinga.. sa-i spun ca sunt vinovata...atat de vinovata incat nu ma va putea ierta..
M-am lasat purtata de el pe brate si asezata in pat ... la fel ca un copil impacat dupa ce a plans toata ziua...
ma simteam cu adevarat mai obosita decat aratam... oboseala era insa psihica.. eram obosita de ganduri... de intrebari carora nu le gaseam raspuns... eram obosita sa caut o justificare... un raspuns la tot ceea ce se intamplase.... ranisem singura persoana care ma putea ridica de la pamant... il ranisem in seara aceea.. si-l raneam si acum pentru ca-i ascundeam adevarul... si poate ca voi continua sa-l ranesc..pana cand va fi prea tarziu...
|
|
| pus acum 19 ani |
|
nul suport a profitat de carolina numi vine sa cred deci e un prefacut cica se mai si bucura "vreau sa propun un toast" mdea ce vrajeala are tipu` in el .... 