Inca nu imi venea sa cred.. simteam ca traiesc pe alta lume... nu am fost ceva vreme in stare sa fac deosebirea intre realitate si vis... Am ramas pe scaunul pe care ma asezasem mult timp. sala se golise.... eu insa nu dadeam nici un semn ca am de gand sa plec... o asistenta in varsta m-a intrabat daca ma simt rau... i-am raspuns destul de tarziu ca ma simt bine... abia atunci incepeam sa ma dezmesticesc... M-am ridicat amortita de pe scaunul de lemn si am pornit pe jos spre casa... Nu stiu cum am nimerit drumul.. nu stiu nici la ce ma gandeam...aveam mintea goala.. era imposibil sa ma gandesc la ceva atunci... cand am ajuns in fata casei un sentiment ciudat mi-a umplut inima.. ma simteam ca un copil care a facut o prostie si trebuie sa marturiseasca... si totusi in adancul sufletului eram fericita... Am intrat in salon ocolind-o pe consuela care-mi spunea ragusita ca matusa ma astepta in camera ca e ingrijorata de absenta mea... am auzit ce mi-a spus dar nu m-am dus la matusa Claire... ci am intrat in camera mea.... m-am dezbracat de bluza in care simteam ca ma sufoc apoi m-am intins in pat.. picioarele imi tremurau.... "un copil"....am inceput sa rad... sa ma bucur cu adevarat de faptul ca acum aveam ceva al meu... ceva care sa ma faca sa trec peste toate... cateva minute am stat ca in delir... rostind doar doua cuvinte.. "un copil" apoi brusc m-am ridicat din pat gandindu-ma la un lucru... cum ii voi spune lui sebastian...? nu am apucat bine sa duc la capat sirul gandurilor.. pentru ca matusa claire a intrat in camera... - de ce ai intarziat atata timp...? am fost ingrijorata...? - hmm? am intrabat-o fara s-o privesc in ochi - unde ai fost te-am intrabat - la spital.... - pentru ce? din cate stiu eu tu nu ai nimi.... - sunt insarcinata ..am intrerupt-o eu... matuca a ramas inmarmurita in mijlocul camerei..apoi cu pasi marunti s-a apropiat de pat asezandu-se langa mine.... - esti sigura? - ce crezi ca am facut la spital? matusa s-a intors cu fata spre mine avea ochii inlacrimati... m-a luat in barte strangandu-ma cu putere - e tot ce putea-i sa-mi dai mai bun... ma bucur atat de mult.... M-am desprins incet din bratele ei privind-o in ochi... - nu vreau ca sebastian sa afle inca... te rog.. vreau sa-i spun eu ... cu calm... te rog... - bine.. nu ma mai bag... trebuie sa stie insa... - si am sa-i spun.. da vreau s-o fac atunci cand am sa am destul curaj sa ma uit in ochii lui... - bine.... doamne ma bucur atat de mult... - si eu..... sunt speriata insa... - sunt alaturi de tine... - stiu.. dar as fi vrut ca totul sa fie altfel.... ima duc aminte cand vb cu sebastian despre un copil... atunci radeam spunand ca nu e timpul.. acum insa imi dau seama ca poate asta e ceea ce-mi lipsea.... - copilul o sa va apropie...el iubeste copii... - stiu... dar nu cred ca asta il va face sa ma vada asa cum o facea inainte... - nu ai de unde sa stii.. acum stii macar ce ai de facut.... e ceva ce mi-e teama sa te intreb.... - stiu ce vrei sa stii... el al lui copilul... - crezi ca el va avea indoieli...? - sper sa fi tinut atat de mult la mine incat sa stie ca e al lui fara sa-i spun eu... - imi pae rau ca te-am intrabat asta... - nu e nimic.. as fi facut la fel in locul tau... - te las sa te odihnesti merg si eu la culcare... - bine.. noapte buna.. am urmarit-o pe matusa claire cu privirea pana a iesit din camera apoi am luat telefonul in mana si am sunat-o pe andreea... - andreea poti veni pana aici...? stiu ca e tarziu dar trebuie sa vb... - nu sunt in oras acum...ma intorc peste 2 zile... nu mai poate astepta..?sau spune-mi la telefon.. - nu .. e mai bine sa vb intre 4 ochi.... nu te ingrijora nu e nimic rau... vb cand te intorci... - esti sigura? - da... bine.. vb cand ajung in oras... pa... - pa... am inchis telefonul si m-am bagat in pat... imi amintesc ca am adormit tarziu si ca l-am visat pe sebastian....
_______________________________________ Si-a intins minile spre mine.. luandu-ma in brate... Ma simteam ca o carpa in mainile lui... pentru ca nu eram in stare sa fac nimic... sa-i spun ca nu merit nici macar sa ma mai atinga.. sa-i spun ca sunt vinovata...atat de vinovata incat nu ma va putea ierta.. M-am lasat purtata de el pe brate si asezata in pat ... la fel ca un copil impacat dupa ce a plans toata ziua... ma simteam cu adevarat mai obosita decat aratam... oboseala era insa psihica.. eram obosita de ganduri... de intrebari carora nu le gaseam raspuns... eram obosita sa caut o justificare... un raspuns la tot ceea ce se intamplase.... ranisem singura persoana care ma putea ridica de la pamant... il ranisem in seara aceea.. si-l raneam si acum pentru ca-i ascundeam adevarul... si poate ca voi continua sa-l ranesc..pana cand va fi prea tarziu...
wow, stiam de ceva timp ca asta se va intampla dar parca nu imi vine sa cred ca e insarcinata :| dar a iscris ceva care m-a lasat in dubii...reactia matusii si raspunsul brusc al lindei m-au facut sa ma indoiesc oarecum ca ar fi copilul lui sebastian, mi-am amintit de baiatul de la acea petrecere si mi-e frica sa nu fie al lui sper sa fie doar o parere... ce pot sa mai spun in rest? ti-ai pastrat acelasi stil de scriere pe care il iubesc si admir si care mi-a lipsit atat de mult, sper sa nu ma mai lasi niciodata sa mai astept atat de mult felicitari pentru povestea care este mai mult decat superba si nu in ultimul rand spor la scris in continuare
_______________________________________ CITESTE REGULAMENTUL! ...you are my lollipop...sugar sugar top...
ma bucur mult ca mi-ai raspuns la coment partea asta a fost...superba ma bucurat asa de mult reactia lindei si a matusii ma bucur mult ca e alaturi de linda de fapt toto timpul a fost sunt sigura ca ea e ca o mama pentru linda ....sper ca linda sa ii spuna lui sebastian la urma urmei e copilul lui insa e un moment greu trebuie trecut cu calm "atunci radeam spunand ca nu e timpul.. acum insa imi dau seama ca poate asta e ceea ce-mi lipsea...." imi place ce ai scris in fraza aceasta mi se pare ca valoreaza cat o 1000 de cuvinte haide cu nextul
_______________________________________ Don`t ever look back
imi plac la nebunie comenturile voastre... nici nu stitit cata placere imi face sa le citesc.. ma bucur ca v-a placut partea asta.. in legatura cu ce mi-ai spus monica copilul e al lui sebastian... e mai telenovelistica partea asta dar no..) bine macar ca va place.. poop si merci pt cuvintele frumoase black angel... acum ca am citit fraza imi place si mie... ma bucur ca ai remarcat-o.. poop si merci ca citesti...
_______________________________________ Si-a intins minile spre mine.. luandu-ma in brate... Ma simteam ca o carpa in mainile lui... pentru ca nu eram in stare sa fac nimic... sa-i spun ca nu merit nici macar sa ma mai atinga.. sa-i spun ca sunt vinovata...atat de vinovata incat nu ma va putea ierta.. M-am lasat purtata de el pe brate si asezata in pat ... la fel ca un copil impacat dupa ce a plans toata ziua... ma simteam cu adevarat mai obosita decat aratam... oboseala era insa psihica.. eram obosita de ganduri... de intrebari carora nu le gaseam raspuns... eram obosita sa caut o justificare... un raspuns la tot ceea ce se intamplase.... ranisem singura persoana care ma putea ridica de la pamant... il ranisem in seara aceea.. si-l raneam si acum pentru ca-i ascundeam adevarul... si poate ca voi continua sa-l ranesc..pana cand va fi prea tarziu...
moama nujtii ce rctie kndam vazut kte nexturi....wow.e insarcinata linda.....nu crredeam k matusha o s reactioneze asa...ma asteptam la o palma peste fata.. beautiful acest fick...am citit tot...wow e bton...ast nextu
in primul rand ma bucurca ai venit...sincer mi-a fost dor de tine si fik-urile tale si acum sa revenim la subiectul princepal "fik-ul"...imi pare bine k este insercinata...dar sincer ma intreb ce o sa zica sebastian...ma gandesc ca o sa aiba indoieli...adik dak ea s-a culcat cu acel barbat...noah...o sa zica ca nu-i al lui...sau asa gandesc eu....poate u gandesti altfel...oricum sunt curioasa sa vad ce face sebastian....asa ca astept next
Neputand sa dorm foarte bine m-am trezit destul de devreme a doua zi... Nu stiu daca era doar o impresie sau daca era adevarat dar ma simteam cu totul diferita... Mai mult de doua ore am ramas in pat gandindu-ma la tot ce aveam de infruntat de acum incolo.. si la felul in care ar reactiona sebastian la aflarea vestii....mi-am dat seama ca sunt singura... ca sebastian nu e langa mine .. si nu voi stii niciodata cum ar fi fost sa am o familie alaturi de el... dadusem cu piciorul la atatea lucruri.. si nici macar sa regret nu mai puteam... aveam o problema in plus.... lara.. cum va reactina la aflarea vestii...? imi era teama ca sebastian ma va acuza .. fie si indirect ..de faptul ca reusisem sa-i mai distrug o relatie... cu toate astea insa avem ceva din sebastian.. ceva care avea sa ramana pentru totdeauna al meu.. si care avea sa ne lege de acum incolo... Cand voi gasi momentul potrivit sa-i spun?.. asta era intrebarea care ma framanta cel mai mult in momentele acelea... asteptam cu nerabdare intoarcerea andreei.. aveam nevoie urgenta de un sfat.. un sfat pe care matusa mea nu putea sa mi-l dea... nu am facut nimic toata ziua... la cina nu am facut nimic altceva decat sa-mi aud matusa cum face planuri... hainute.. jucariii.. camara amenajata... i-am spus ca e devreme pentru toate astea..dar n-am reusit sa o domolesc... mi-am dat apoi seama ca un nepot e tot ce-si doreste. si am lasat-o sa faca planuri in continuare promitandu-i ca se va ocupa de tot ce doreste.. si ca n-am sa intervin in nici un fel.... Am urcat apoi in camera in care statuse sebastian cand a fost cazat la noi.... totul era schimbat insa... simteam ca in aer pluteste inca amintirea lui... m-am intos pe spate pe pat privind tavanul alb... am stat de multe ori asa alaturi de sebastian.... aveam atata nevoie de el acum... vreoiam sa-i simt caldura tinandu-ma in brate.. vreoiam sa-i aud glasul soptindu-mi cuvinte dulci....il vroiam pe el tot ..alaturi de mine... mi-am dat seama ca e imposibil si ca ceea ce ceream eu era prea mult.... m-am riridcat in cele din urma si m-am dus la mine in camera... a mai trecut o zi ... eram acum mai aproape de momentul in care va trebui sa-i spun lui sebastian adevarul...andreea trebuia sa vina si ea din calatorie... fiecare ora trecea greu.... eram speriata in adancul sufletului pentru ca stiam ca trebuie sa infrunt singura realitatea.. si ca nu va fi nimeni alaturi de mine atunci cand o voi face... matusa era in culmea fericirii.. ma intreb si acum de ce nu se mirau cei din jurul ei si nu o intrebau motivul fericirii bruste... totul se invartea in jurul copilului care crestea in mine... imi inchipui cate ganduri si cate planuri isi facuse cu copilul... poate ca ar fi dorit sa-i spuna ea lui sebastian maarea veste... poate asa m-ar fi scutit pe mine de o grija in plus.. dar nu... trebuia sa-i spun eu... ziua aceea trecut greu... poate din cauza asteptarii... am sunat-o pe andreea a doua zi invitandu-o la mine.... in mai putin de o ora era la mine in camera.. - n-o sa-ti vina sa crezi ce mi s-a intaplat... - te-ai impacat cu sebastian?.. imi spuse andreea mirata... - as vrea eu... dar esti pe aproape.. din cate crede matusa cel putin... - spune ca ma ti ca pe ace.... - sunt insarcinata... andreea s-a ridicat in picioare si s-a uitata la mine cu ochii mari... - tu-ti dai seama ca asta schimba totul...? - da.. si nu stiu ce sa fac.. de asta am vurt sa vb cu tine... - sebastia stie..? - nu... nu stiu cum sa-i spun... - inca nu-mi vine sa cred.. esti sigura...? - am fost in ziua in care te-am sunat la medic... - asta o sa-l desparata de lara... - nu sunt atat de sigura.... in price caz n-o sa-l apropie de mine... - trebuie sa-i spui.... il chemi aici si ..ii spui .. - doar asa.. pucr si simplu? - vrei ocolisuri..? nu ai nevoie de asta... - da stiu... dar ... nu stiu cum o sa reactioneze... - crezi ca se va indoi ca e al lui... e al lui nu? - daca si tu ma intrebi.... - scuze.... n-am vrut... dar el o sa se intrebe... - si am sa-i spun adevarul.. e al lui... - se pare ca cineva acolo susu va vrea impreuna mai mult ca matusa.. - sper.... apropo de asta abia am convins-o sa nu inceapa sa amenajeze camere si .. sa cumpere tot felul de lucruri... - cred ca de abia se abtine sa nu vb cu el si sa-i spuna.. - am rugat-o sa nu faca asta.... asta mi-ar lipsi sa afle de la altcineva... oricum mi-e tare frica de felul in care va reactiona... - n-o sa te lase singura sa cresti un copil... - stiu asta... insa mi-e teama ca o sa creada ca am ramas insarcinata intentionat... - intentionat de ce .. ?.. voi n-ati mai avut nici un fel de contact de cand v-ati despartit... - intentionata ca sa-l despart de lara sau ca stiam ca daca va afla adevarul totul se va termina intre noi.. in sensul asta.. - cand ai de cand sa-i spui...? - nu stiu..? - cu cat mai repede cu atat mai bine.. nu merita sa stai in stres de vreme ce va afla oricum - atunci ii spun maine... il chem asa cum ai zis tu ..si-i spun - bine.... eu iti tin pumnii... - am nevoie merci... am mai vorbit cateva minute bune cu andreea despre mine si sebastian .. apoi s-a dus acasa... eu am ramas cu inima cat un purice numarand fiecare secunda care ma ducea mai aproape de adevar...
_______________________________________ Si-a intins minile spre mine.. luandu-ma in brate... Ma simteam ca o carpa in mainile lui... pentru ca nu eram in stare sa fac nimic... sa-i spun ca nu merit nici macar sa ma mai atinga.. sa-i spun ca sunt vinovata...atat de vinovata incat nu ma va putea ierta.. M-am lasat purtata de el pe brate si asezata in pat ... la fel ca un copil impacat dupa ce a plans toata ziua... ma simteam cu adevarat mai obosita decat aratam... oboseala era insa psihica.. eram obosita de ganduri... de intrebari carora nu le gaseam raspuns... eram obosita sa caut o justificare... un raspuns la tot ceea ce se intamplase.... ranisem singura persoana care ma putea ridica de la pamant... il ranisem in seara aceea.. si-l raneam si acum pentru ca-i ascundeam adevarul... si poate ca voi continua sa-l ranesc..pana cand va fi prea tarziu...
e mai greu decat imi imaginam.... adica uneori ma pun in locul ei si....brrr ma trec fiori... si maine ii va spune e greu pentru ea tot ce sper e ca sebastian sa reactioneze pozitiv ...fara indoieli si sa ia o decizie corecta si eu ii voi tine pumni lindei )) stiu ca incep sa aiurez dar nah` tot ce sper e sa treaca cu bine peste asta matusa.... e asa de visatoare deja se crede bunicuta dar copilul deabea daca are cateva saptamani.... vrea sai amenajeze camera bebelusului ....mai are de asteptat pana cand cineva se va juca in camera insa imi place ca e asa de entuziasmata astept nextul
_______________________________________ Don`t ever look back
ce ai spus despre matusa e bine.. sunt mai mult decat de acord cu asta insa copilul are mai mult de cateva saptamani... inca n-am apucat sa calculez exact cat dar a fost conceput saracul de el in luna dinaintea despartirii lindei de sebastian... deci are cateva luni bune... in rest imi place comentul tau... si merci ca ai citit.. se pare ca esti si singura .. iti dedic partea asta.:*:*:*merci
_______________________________________ Si-a intins minile spre mine.. luandu-ma in brate... Ma simteam ca o carpa in mainile lui... pentru ca nu eram in stare sa fac nimic... sa-i spun ca nu merit nici macar sa ma mai atinga.. sa-i spun ca sunt vinovata...atat de vinovata incat nu ma va putea ierta.. M-am lasat purtata de el pe brate si asezata in pat ... la fel ca un copil impacat dupa ce a plans toata ziua... ma simteam cu adevarat mai obosita decat aratam... oboseala era insa psihica.. eram obosita de ganduri... de intrebari carora nu le gaseam raspuns... eram obosita sa caut o justificare... un raspuns la tot ceea ce se intamplase.... ranisem singura persoana care ma putea ridica de la pamant... il ranisem in seara aceea.. si-l raneam si acum pentru ca-i ascundeam adevarul... si poate ca voi continua sa-l ranesc..pana cand va fi prea tarziu...
hmmm nici sa nu indraznesti sa crezi ca ai ramas fara fani andreea a sfatuit-o bn pe linda sicred ca daca nu era ea, ar fi amanat intalnirea cu sebastian... imi place cum imbini totul, desi cred ca e a mia oara cand iti spun asta, o sa ajung sa te plictisesc cu criticile mele, cum faci ca totul sa fie incitand dar in acelasi timp sa fie si o rezolvare nu numai o "intrebare fara raspuns" nu imi palce cand ma tii in suspans asa ca tot ce pot sa zic e nextul cat mai repde si sper ca in el sa fie intalnirea dintre linda si sebastian
_______________________________________ CITESTE REGULAMENTUL! ...you are my lollipop...sugar sugar top...
merci de comment... stii ca ador comenturile tale... stiu ca esti fana.. nu m-am indoit niciodata de asta... dar faceam si eu drama ..doar dar aude cineva)... poop si meric ca citesti.. si in urmatoarea parte o sa fie intalnirea celor doi.. sper sa fie si ceva care sa va placa... merci poop
_______________________________________ Si-a intins minile spre mine.. luandu-ma in brate... Ma simteam ca o carpa in mainile lui... pentru ca nu eram in stare sa fac nimic... sa-i spun ca nu merit nici macar sa ma mai atinga.. sa-i spun ca sunt vinovata...atat de vinovata incat nu ma va putea ierta.. M-am lasat purtata de el pe brate si asezata in pat ... la fel ca un copil impacat dupa ce a plans toata ziua... ma simteam cu adevarat mai obosita decat aratam... oboseala era insa psihica.. eram obosita de ganduri... de intrebari carora nu le gaseam raspuns... eram obosita sa caut o justificare... un raspuns la tot ceea ce se intamplase.... ranisem singura persoana care ma putea ridica de la pamant... il ranisem in seara aceea.. si-l raneam si acum pentru ca-i ascundeam adevarul... si poate ca voi continua sa-l ranesc..pana cand va fi prea tarziu...
m-am trezit si eu din amorteala ce bine ca a vb cu andreea...cred ca discutia i-a facut bine si o speranta in plus...vreau sa vad reactia lui sebastian..nu mai am rabdare...oare va fi fericit? asa ar trebuie dar...nu se stie nikiodata..poate el nu isi doreste un copil acum...sau poate nu isi doreste un copil cu linda...si.. mi-o si imaginez pe matusa lindei facand pregatiri si fiind entuziasmata...bine ca o sprijina si ce pot sa mai spun decat ca astept nextul ... sper sa il poti pune REPEDE
_______________________________________ ai aparut din ceata fara a spune prea multe,ai colindat in jurul lumii mele timp de cateva secunde iar mai apoi te-ai intors inapoi in lumea ta,acolo unde nu am cum sa patrund pentru a fi fericita...am incercat sa descopar cine esti si de ce nu pot ajunge la tine,si deabea mai apoi mi-am dat seama ca numele tau e "fericire" si de aceea esti doar un gand,un miraj,esti un scop ce nu poate fi atins ...te-ai nascut din imposibil si vei muri odata cu el...
nena merci mult pentru dedicatie ma simt oarecum flatata astept partea urmatoare nu ne mai tine in suspans chiar vreau sa vad reactia lui sebastian deci next
_______________________________________ Don`t ever look back
ziua cea mare venise... m-am trezit leoarca de transpiratie in dimineata aceea .. si eram mai speriata decat credeam ca voi fi... am incercat sa ma linistesc spunandu-mi ca totul va fi bine si ca orice s-ar intampla nu voi infrunta singura viata... mi-a facut destul de tarziu curaj sa-l sun pe sebastian... aproape ca-i uitasem numarul de telefon... mi-a luat ceva timp sa mi-l amintesc.... mainile imi tremurau pe receptor.. ma luasera caldurile ..in vocea mea se citea nelinistea... in cele din urma sebastian a raspuns la telefon... - alo? a tacut cateva secunde ... as fi vrut sa inchid... sa fug de tot... sa nu trebuiasca sa trec prin asa ceva... prea tarziu insa... - buna sebastian.... sunt ..Linda.... N-a spus nimic... vred ca era mai mult decat surprins de telefonul meu.. n-am asteptat insa nici un alt raspuns si am continuat sa vb.. - stiu ca nu e un moment potrivit... dar trebuie sa vb ... intre 4 ochi... - acum? - daca poti ...da... a mai exitata cateva clipe.. ca si cum ar fi avut pregatit un alt raspuns si s-ar fi razgandit in ultimul moment... - bine... in doua ore sunt la tine acasa... - te astept.... merci... a inchis telefonul fara sa-mi mai spuna altceva.... l-am inchis si eu.... o convorbire atat de rece... mai rau ca doi straini.... am ramas cu privirea tinta .. gandindu-ma la ce-i trece lui prin minte... cat de rau imi parea ca trebui sa trec prin toate astea si mai ales ca-l fortez pe el sa faca ceva ce nu vrea... mi-am dat seama ca intalnirea noastra va fi mai dificila decat am crezut la inceput... mi-er atat de frica... am ramas pe pat ca in transa in aceeasi pozitie timp de doua ore... mi se parea ca impietresc .. eram imposibil de miscat.... o bataie in usa m-a facut sa tresar... era el? m-am dat speriata jos din pat si m-am apropiat de usa sa deschis.... m-am oprit doua secunde atingand cu varful degetelor usa... calmul dinaintea furtunii... mi-am luat inima in dinti si am deschis.... era sebastian.... nu ne-am spus nimic... l-am poftit doar cu un semn din cap... sa intre... tacerea era asurzitoare asa ca am inceput sa vorbesc.... - ia loc... s-a asezat pe pat abia uitandu-se la mine.. nimic din ce era in camera nu-i mai era familiar... nimic nu-i mai amintea de noi... era stanjenit .. si ar fi dat orice sa plece... - probabil ca te intrebi de ce te-am chemat.... ce am sa-ti spun insa e important si nu mai poate astepta.... si-a ridicat privirea spre mine... facandu-ma sa inghet.... - treci la subiect .. te rog.. l-am privit cu frica pentru prima oara.... fara sa stiu ce citeam in privirea lui.. m-am intors cu spatele la el incercand sa scap de nodul din gat.. sa-mi inabus lacrimile....incepusem sa tremur... m-am intors apoi iar spre el... - am fost la medic zilele trecute.... si... sunt insarcinata.... vestea il lovise cu adevarat si in primele cateva secunde nu mi-am putut da seama daca vestea il bucura sau nu.... s-a ridicat apoi de pe pat si s-a dus la fereastra .... se uita in gol... nu i-am mai spus nimic.. asteptam cu sufletul la gura un raspuns de la el.. un gest .. orice... in cele din urma.. i-am auzit glasul... - un copil..... era total diferit... ca si cum n-ar fi fost aceeais persoana care intrase in camera cu cateva minute.... mi se parea ca se ineaca in lacrimi... ca tremura de emotie... si-a intors privirea spre mine.... - asta schimba totul.... - stiu... de asta am vrut sa vb cu tine... nu stiu ce sa fac de acum incolo... am facut o pauza timp in care m-am asezat pe pat luandu-mi cu totul privirea de la el... - trebuie sa stiu daca vei recunoaste copilul sau .. nu... - as fi vrut ca toate astea sa fie diferite.. ca totul sa se intample altfel... sa nu trebuiasca sa aflu asa... fara sa fiu in stare sa ma uit la tine... nu stu ce am inteles din tot ce mi-a spus el... mi se rupea doar sufletul... pentru ca stiam ca are dreptate... imi doream si eu acelasi lucru... a facut o pauza cateva minute.. nimeni n-a mai spus nimic... apoi cu acelasi tremur in glas mi-a spus.. - ma bucur ca am un copil... e cel mai bun lucru pe care mi-l puteai da... mi-am ridicat privirea spre el.. nefiind in stare sa-mi mai stapanesc lacrimile... as fi vrut sa ma ia in brate .. sa ma tranga la piept si sa nu-mi mai dea drumul niciodata... n-a fost insa asa... prapastia dintre noi parea ca e la fel de adanca.. iar sebastian devenea iar de neatins... nimic nu-l mai impresiona... nimic nu-l mai facea sa se uite la mine... - am nevoie de un timp de gandire... iau eu legatura cu tine...cat mai curand... pana atunci as vrea sa nu ma mai cauti... nu am fost i stare sa-i spun nimic.. am incuviintat doar din cap.. si l-am privit cum iese pe usa fara sa se uite in urma... sufletul meu era ca dupa viscol.... ma simteam mai rece mai golita de viata ca niciodata.... nu mai puteam nici macar sa plang... pana si lacrimile inghetasera in mine.... am ramas cateva ore in camera gandindu-ma intr-una la discutia pe care tocmai o avusesem... nu-mi reprosase nimic... ba chiar mi-a dat de inteles ca se bucura de faptul ca are un copil... nici macar nu m-a intrebat daca e al lui.... cu toate asta nici un zambet nu se ivea pe fata mea... sunetul teleonului m-a facut sa tresar.. am raspuns greu.. era andreea... - cum te simti...? m-a intrebat abdreea - ... stie... - sebastian? i-ai spus? - a plecat acum cateva ore.... - ce-a spus? i-am povestit andreei cu sughituri tot ce se intamplase cu cateva ore in urma... si tot ce mi-a putut spune ea a fost.. - a reactionat mai bine decat m-as fi asteptat... si cred ca in ciuda a tot.. inca te iubeste....
_______________________________________ Si-a intins minile spre mine.. luandu-ma in brate... Ma simteam ca o carpa in mainile lui... pentru ca nu eram in stare sa fac nimic... sa-i spun ca nu merit nici macar sa ma mai atinga.. sa-i spun ca sunt vinovata...atat de vinovata incat nu ma va putea ierta.. M-am lasat purtata de el pe brate si asezata in pat ... la fel ca un copil impacat dupa ce a plans toata ziua... ma simteam cu adevarat mai obosita decat aratam... oboseala era insa psihica.. eram obosita de ganduri... de intrebari carora nu le gaseam raspuns... eram obosita sa caut o justificare... un raspuns la tot ceea ce se intamplase.... ranisem singura persoana care ma putea ridica de la pamant... il ranisem in seara aceea.. si-l raneam si acum pentru ca-i ascundeam adevarul... si poate ca voi continua sa-l ranesc..pana cand va fi prea tarziu...
sper sa nu fie plictisitor.. va poop si merci ca cititi
_______________________________________ Si-a intins minile spre mine.. luandu-ma in brate... Ma simteam ca o carpa in mainile lui... pentru ca nu eram in stare sa fac nimic... sa-i spun ca nu merit nici macar sa ma mai atinga.. sa-i spun ca sunt vinovata...atat de vinovata incat nu ma va putea ierta.. M-am lasat purtata de el pe brate si asezata in pat ... la fel ca un copil impacat dupa ce a plans toata ziua... ma simteam cu adevarat mai obosita decat aratam... oboseala era insa psihica.. eram obosita de ganduri... de intrebari carora nu le gaseam raspuns... eram obosita sa caut o justificare... un raspuns la tot ceea ce se intamplase.... ranisem singura persoana care ma putea ridica de la pamant... il ranisem in seara aceea.. si-l raneam si acum pentru ca-i ascundeam adevarul... si poate ca voi continua sa-l ranesc..pana cand va fi prea tarziu...
plictisitor??? cred ca glumesti...nu stiu daca a mai fost vreo parte pe care sa o citesc cu atata nerabdare vrand sa aflu mai repede ce se va intampla, cum va reactiona...am ramas in fata monitorului recitind frazele de cateva ori pt a descoperi daca ascund sau nu ceva... reactia lui sebastian ma lasat fara cuvinte...nu stiu daca as putea spune ca a reactionat prea bine, m-as f iasteptat...nu stiu...ori sa faca o criza ori sa sara in sus de fericire nu ma asteptam sa fie atat de rece si absent....cel putin mie asa mi-a dat de inteles ca a fost... povestea ma captivat atat de tare incat nici acum dupa cateva minute nu disting prea bine care e realitatea si care e fictiunea...inca ma mai cred acolo, parca sunt in pragul usii privind scena in fata ochiilor felicitari, din nou, pt felul in care scrii si pt povestea in sine pt ca e superba
_______________________________________ CITESTE REGULAMENTUL! ...you are my lollipop...sugar sugar top...
monica tu si comenturile tale... oare ai sca-mi lasi vreodata un coment care sa nu ma faca sa ma simt asa cum ma simt acum..? ma indoiesc.... nu e ficul .. cat comenturile.... ador sa le citesc.. si cateodata nu-mi vine sa cred ca sunt pentru mine... ma bucr ca te-am facut sa simti ce ai spus...ma bucur atat de mult ca citesti... si ai avut dreptate in legatura cu felul in care a reactionat sebastian... a fost rece... pentru ca se astepta la orice dar nu la o asemenea veste.. si in plus coilul schimba totul.. intre ei cel putin... mirabela.. nu e nik ca ai sarit parti.. atat vreme cat imi place ce citesti e ok... poop si merci ca ai trecut si pe la mine..poop merci pt tot...bye
_______________________________________ Si-a intins minile spre mine.. luandu-ma in brate... Ma simteam ca o carpa in mainile lui... pentru ca nu eram in stare sa fac nimic... sa-i spun ca nu merit nici macar sa ma mai atinga.. sa-i spun ca sunt vinovata...atat de vinovata incat nu ma va putea ierta.. M-am lasat purtata de el pe brate si asezata in pat ... la fel ca un copil impacat dupa ce a plans toata ziua... ma simteam cu adevarat mai obosita decat aratam... oboseala era insa psihica.. eram obosita de ganduri... de intrebari carora nu le gaseam raspuns... eram obosita sa caut o justificare... un raspuns la tot ceea ce se intamplase.... ranisem singura persoana care ma putea ridica de la pamant... il ranisem in seara aceea.. si-l raneam si acum pentru ca-i ascundeam adevarul... si poate ca voi continua sa-l ranesc..pana cand va fi prea tarziu...
vai nu am stiut ca ai pus next plictisitor? numai plictisitor nu e deci la inceputul partii am crezut ca nici nu sa mai pot lasa un comment asa de tare imi tremurau mainile mai impresionat pana la lacrimi .....nu-ti poti imagina cu cate curiozitate citeam ma afund asa de mult in poveste incat nimeni si nimic nu ma ridica de pe scaun decat dupa ce citesc sebastian....mi s-a part rece,indiferent ma asteptam la o reactie mai calda din partea lui...bine nu sa sara in bratele lindei dar nu stiu macar un zambet ....chiar daca in adancul sufletului sau e mai mult decat fericit mi-a placut observatia pe care a facut-o andreea..."si cred ca in ciuda a tot.. inca te iubeste...." astept nextul
_______________________________________ Don`t ever look back
uraaa ce bineee ce bine ca ai pus nextul si ...si...si ca sebastian nu a reactionat rau,totusi ultimele lui cuvinte cred ca au fost cele mai dureroase,cel putin pt mine...a fost distant,rece...dar totusi nu a reactionat urat,sa-i spuna lindei ca nu il recunoaste sau sa faca avort....cuvintele andreei cred ca i-au dat si lindei o speranta in plus...ea il cunoaste de mai mult timp,au fost apropiati si poate ca are dreptate...as fi atat de fericita daca ar fi asa si in ciuda tuturor problemelor inca o mai iubeste si ar fi dispus sa o ierte pt copil...totusi un copil are nevoie si de o mama si de un tata...astept sa vad ce se va mai intampla pana atunci astept nextulllll
_______________________________________ ai aparut din ceata fara a spune prea multe,ai colindat in jurul lumii mele timp de cateva secunde iar mai apoi te-ai intors inapoi in lumea ta,acolo unde nu am cum sa patrund pentru a fi fericita...am incercat sa descopar cine esti si de ce nu pot ajunge la tine,si deabea mai apoi mi-am dat seama ca numele tau e "fericire" si de aceea esti doar un gand,un miraj,esti un scop ce nu poate fi atins ...te-ai nascut din imposibil si vei muri odata cu el...
am adormit in seara aceea cu gandul la ce s-e intamplase si la ce mi-a spus andreea.... avea oare dreptate sau o spusese doar ca sa ma faca sa ma simt mai bine...?... au trecut doua zile de cand am vb cu sebastian si inca nu a dat nici un semn de viata... imi inchipui ca e greu sa ia o decizie.. dar nici eu nu mai pot astepta mult... ca sa treaca timpul mai repede am iesit cu andreea la un restaurant... e destul de tarziu.. dar casa ma apasa simt ca ma sufoc... am incercat la inceput sa evit subiecte delicate..care sa-l includa si pe sebastian .. dar era inevitabil sa nua jungem si la el... - ma sperie ca nua dat nici un semn de viata..a spus ca ma cauta el... dar .... - daca a spus ca te cauta o va face.. nu inteleg insa de ce ti-a cerut tie sa nu-l mai cauti... - nu stiu.. poate ca sa nu fie deranjat sa poata lua o decizie in liniste... stii ma uitam la el atunci cand a venit.. era atat de stanjenit.. nu era deloc in largul lui .. nu cred ca mai vrea nimic... m-a mirat insa sa vad ca vrea sa vb cu mine... a acceptata fara sa-mi spuna ceva.. - de asta ti-am spus ca inca te iubeste... - ma iubeste.. hm.. as vrea eu..... - e prea orgolios sa-si calce pe inima.. - as vrea sa ai dreptate... dar... nu am apucat sa-mi termin propozitia pentru ac am fost intrerupta de sunetul telefonului meu.. - e matusa.... andreea se uita mirata la mine... - so fi intamplat ceva ... imi spune ea.... - alo.... matusa claire...s-a intamplat ceva? - sebastian e aici.. a spus ca vrea sa vb cu tine.. a luat o hotarare... - ce hotarare...? - nu stiu.. te astept sa vb cu el... - vin imediat....mastusa...!! - da?! - e calm..? - cred ca e el insusi... - vin in 20 de minute.... am inchis telefonul privind in gol... - ce s-a intamplat...? ma intreba andreea uimita de reactia mea... - sebastian e acasa ... e cu matusa claire..a spus ca a luat o decizie... - hai sa mergem... am luat-o pe andrea de mana .. ne mai fiind in stare sa ma bazez pe propriile picioare.. nelinistea se citea deja pe fata mea... am lasat-o pe andreea sa conduca.... si fara sa-i mai spun nimic tot drumul am ajuns acasa.... - te simti bine...?.. m-a intrebat putin ingrijorata... - da.. intra cu mine te rog... - nu.. e mai bine sa vb singuri... ma suni cand pleaca.... succes... - bine.. merci pt tot andreea.. am imbratisat-o... simteam nevoia sa simt pe cineva aproape atat de mult... am intrat in cele din urma in casa... matusa ma astepta in hol.. - unde e... am intrebat-o eu... - e in camera ta... m-a m uitat in ochii matusii mele.. parea fericita... asta m-a linistit.. chiar daca nu stiam la ce sa ma astept... - off as da orice sa nu trebuiasca sa trec prin asta.... - o sa treaca.. du-te sus... am urcat cu ochii la ea scarile.. apoi dupa ce n-am mai vazut-o m-am indreptat spre camera mea...
usa era deschisa... am intrat fara sa fac zgomot... l-am gasit pe sebastian stand pe fotoliu uitandu-se la o poza cu noi doi... am avut pentru cateva momente impresia ca nimic rau nu s-a intamplat.. ca suntem inca impreuna... ca in cateva momente se va ridica din fotoliu si ma va lua in brate spunandu-mi ca ma iubeste.... nimic din toate astea nu era adevarat ... m-a zarit in usa....s-a uitat la mine.... - nu-mi vine sa cred ca toate astea au fost adevarate odata.... mi-a spus uitandu-se inca la poza pe care o tinea in mana... mi-a facut apoi semn sa stau jos.... - stau bine asa... n-a insistat si a inceput sa vb.... - vreau sa te muti la mine.... - poftim..? - m-ai auzit.... - dar... eu am casa mea aici.. nu vad nici un motiv de ce m-as muta... - e si copilul meu... vreau sa ma asigur ca totul e bine... - ai impresia ca am sa ma inec in bautura in primul bar sau crezi ca nu-mi pasa de copil de vrei sa ai totul sub control...? - n-am spus asta... vreau doar sa....am grija de .. e mai bine asa ... - si matusa...? -am vb cu ea....si e de acord cu mine.. - de ce nu ma mira... - indiferent... vi acum cu mine...trimit eu dupa bagaje maine... - acum..? - vei avea o camera doar a ta.... - si lara? - lara nu are nimic de spus in asta... - nu stie nu-i asa...? - nu... - dar ea nu locuieste cu tine....? - nu.... nu te-as fi luat cu mine altfel....mergem... - sebastian... nu cred ca e o idee atat de buna... - propune tu alta atunci... m-am asezat pe pat lana el... fara sa il ating insa... - nu stiu.. s-a intamplat prea repede .. nu am simt pregatita... - nici eu nu sunt pregatit.. dar de undeva trebuie sa incepem... haide... - coboara tu.. vin in 5 minute.. te rog... a facut ce i-am spus fara sa-mi mai spuna altceva... am ramas singura in camera .. as fi vrut sa plec fara sa ma uit in urma dar aveam atatea amintiri in ca era asta....nu stiu daca vroiam sa plec... sau sa raman.... aveam incotro...? am decis in cele din ruam sa cobor... matusa era in salon.. mi-am luat la revedere de la ea cu promisiunea ca o sun indata ce ajung la sebastian acasa... l-am urmat pe sebastian si am urcat in masina.... tot drumul nu ne-am spus nimic.. nu ne-am aruncat nici macar o privire... totul era atat de rece.. atat de lipsit de viata.. incat ajunsesem sa ma intreb de ce am acceptat sa plec cu el... atiam ca desi vm sta sub acelasi acoperis de o impacare nu se punea vorba... eram ametita ..totul se intampla atat de repede.. n-aveam timp nici macar sa regret.... am ajuns destul de tarziu la casa lui.. era mai departe decat mi-am imaginat.... casa era destul de mare.. prea mare poate pentru o persoana singura.. poate ca de asta a si decis sa ma aduca cu el.... nu stiu... am intrat inauntru...un sentiment de caldura m-a invaluit.... atmosfera era mai placuta decat m-as fi asteptat.... focul din semineu nu reusea insa sa ne incalzeasca si inimile... mi-a aratat camera... era undeva la etaj.... am intrat inauntru.... spatioasa... calda.... asa as descri-o.... in rest nu i-am dat prea mare atentie..desi acolo aveam sa stau mai mult timp decat imi inchipuisem... m-am asezat pe patul moale... uitandu-ma la sebastian... -daca ai nevoie de ceva sunt jos... m-am uitat la el in continuare.. fara sa-i spun nimic... sebastian a iesit apoi din camera....m-am uitata in jur ... nimic care sa-mi atraga atentia.. sau care sa ma faca sa ma simt ca acasa...
_______________________________________ Si-a intins minile spre mine.. luandu-ma in brate... Ma simteam ca o carpa in mainile lui... pentru ca nu eram in stare sa fac nimic... sa-i spun ca nu merit nici macar sa ma mai atinga.. sa-i spun ca sunt vinovata...atat de vinovata incat nu ma va putea ierta.. M-am lasat purtata de el pe brate si asezata in pat ... la fel ca un copil impacat dupa ce a plans toata ziua... ma simteam cu adevarat mai obosita decat aratam... oboseala era insa psihica.. eram obosita de ganduri... de intrebari carora nu le gaseam raspuns... eram obosita sa caut o justificare... un raspuns la tot ceea ce se intamplase.... ranisem singura persoana care ma putea ridica de la pamant... il ranisem in seara aceea.. si-l raneam si acum pentru ca-i ascundeam adevarul... si poate ca voi continua sa-l ranesc..pana cand va fi prea tarziu...
nu stiu ce simt acum probabil mai multe deodata..ma bukur totusi ca sebastian a luat-o la el acasa asta inseaman ca ii pasa...ii pasa si de ea si de copil dar totusi sunt trista pt felul cum se poarta..e atat de rece,distant..parca ii e frika sa se apropie din nou sufleteste de ea..cel putin asta mi se pare mie nu mai imi ramane de spus decat ca deabea astept nextul...
_______________________________________ ai aparut din ceata fara a spune prea multe,ai colindat in jurul lumii mele timp de cateva secunde iar mai apoi te-ai intors inapoi in lumea ta,acolo unde nu am cum sa patrund pentru a fi fericita...am incercat sa descopar cine esti si de ce nu pot ajunge la tine,si deabea mai apoi mi-am dat seama ca numele tau e "fericire" si de aceea esti doar un gand,un miraj,esti un scop ce nu poate fi atins ...te-ai nascut din imposibil si vei muri odata cu el...
ma asteptam la orice numai la asta nu ...nena numai tu ma poti surprinde asa ...ultimul lucru la care m-as fii gandit ar fii ca sebastian ar lua-o la el acasa imi place decizia pe care a luat-o poate ca asta i-ar mai apropia insa ceva nu-mi miroase a bine si aceea este lara faptl ca nu stie ma ingrijoreaza...ma tem ca va avea o reactie nu prea placuta atunci cand va afla ...nu stiu... l-as destinul lor in mainile tale tu stii cel mai bine ce o sa faci cu ele pana atunci eu doar astept next
_______________________________________ Don`t ever look back
ador comenturile voastre.. nextul e pt voi....poop si merci ca cititi
_______________________________________ Si-a intins minile spre mine.. luandu-ma in brate... Ma simteam ca o carpa in mainile lui... pentru ca nu eram in stare sa fac nimic... sa-i spun ca nu merit nici macar sa ma mai atinga.. sa-i spun ca sunt vinovata...atat de vinovata incat nu ma va putea ierta.. M-am lasat purtata de el pe brate si asezata in pat ... la fel ca un copil impacat dupa ce a plans toata ziua... ma simteam cu adevarat mai obosita decat aratam... oboseala era insa psihica.. eram obosita de ganduri... de intrebari carora nu le gaseam raspuns... eram obosita sa caut o justificare... un raspuns la tot ceea ce se intamplase.... ranisem singura persoana care ma putea ridica de la pamant... il ranisem in seara aceea.. si-l raneam si acum pentru ca-i ascundeam adevarul... si poate ca voi continua sa-l ranesc..pana cand va fi prea tarziu...
imi vine sa ma zgarii pe ochi(((((((( am postat ieri cred.. o parte mare si vad acum ca nu mai e...(((( si era atat de frumos.. nu ca ma laud dar chiar imi iesise partea aia...((( incerc sa reconstitui cate ceva din ce-mi mai aduc aminte...((( poop si scuze ca ma milogesc/...
_______________________________________ Si-a intins minile spre mine.. luandu-ma in brate... Ma simteam ca o carpa in mainile lui... pentru ca nu eram in stare sa fac nimic... sa-i spun ca nu merit nici macar sa ma mai atinga.. sa-i spun ca sunt vinovata...atat de vinovata incat nu ma va putea ierta.. M-am lasat purtata de el pe brate si asezata in pat ... la fel ca un copil impacat dupa ce a plans toata ziua... ma simteam cu adevarat mai obosita decat aratam... oboseala era insa psihica.. eram obosita de ganduri... de intrebari carora nu le gaseam raspuns... eram obosita sa caut o justificare... un raspuns la tot ceea ce se intamplase.... ranisem singura persoana care ma putea ridica de la pamant... il ranisem in seara aceea.. si-l raneam si acum pentru ca-i ascundeam adevarul... si poate ca voi continua sa-l ranesc..pana cand va fi prea tarziu...
eu sincer sper sa isi revina si atunci partea pe care ai pus-o e salvata...dar nush,dak nu isi revine eu nush ce fac sa speram ca va reveni totul la normal
_______________________________________ ai aparut din ceata fara a spune prea multe,ai colindat in jurul lumii mele timp de cateva secunde iar mai apoi te-ai intors inapoi in lumea ta,acolo unde nu am cum sa patrund pentru a fi fericita...am incercat sa descopar cine esti si de ce nu pot ajunge la tine,si deabea mai apoi mi-am dat seama ca numele tau e "fericire" si de aceea esti doar un gand,un miraj,esti un scop ce nu poate fi atins ...te-ai nascut din imposibil si vei muri odata cu el...
imi pare rau sa aud ca se intampla asta.. ma gandeam oricum sa astept sa apara ultima parte postata... nu de alta dar nu vreau s-o scriu din nou ..s-o sa iasa la fel de buna si nici nu prea mai am chef acum.. si inca ceva am uitat unde am ramas....vai de capul meu...poop si sper sa se rezolve totul cat mai curand..
_______________________________________ Si-a intins minile spre mine.. luandu-ma in brate... Ma simteam ca o carpa in mainile lui... pentru ca nu eram in stare sa fac nimic... sa-i spun ca nu merit nici macar sa ma mai atinga.. sa-i spun ca sunt vinovata...atat de vinovata incat nu ma va putea ierta.. M-am lasat purtata de el pe brate si asezata in pat ... la fel ca un copil impacat dupa ce a plans toata ziua... ma simteam cu adevarat mai obosita decat aratam... oboseala era insa psihica.. eram obosita de ganduri... de intrebari carora nu le gaseam raspuns... eram obosita sa caut o justificare... un raspuns la tot ceea ce se intamplase.... ranisem singura persoana care ma putea ridica de la pamant... il ranisem in seara aceea.. si-l raneam si acum pentru ca-i ascundeam adevarul... si poate ca voi continua sa-l ranesc..pana cand va fi prea tarziu...
#285
baby_rose_irina >[V*I*P]< Din: Just another boring place
Postari: 1689
scrie ink o data nena plz..iubesc fiku tau.sry k nam mai citit dar...sper sa se impace...stiu ce simte linda,ea inca spera la impacarea miraculoasa..dar..pacat k nu e asa...sper sa se impace pana la urma.macar sa redevina prieteni...iubesc fiku tau.astept nextu.papaaa
_______________________________________ Voua nu va convine niciodata ce zic sau ce fa.cTot timpu` altii sunt mai frumosi,mai destepti mai altfel.Dar de fapt,voi sunteti aia ipocriti.Ma comentati si ma barfiti,apoi ma copiati cu nerusinare.De fapt,voua va e ciuda ca eu sunt o diva.Daca nu va convine,shut up and get a life.
au trecut deja 2 zile si nu si-a revenit,cred ca va trebui toate sa ne conformam ca nu isi mai revine imi vine sa imi dau cu capul de pereti dar...ma abtin ma rog,fiecare dintre noi am avut ceva de pierdut din urma acestei dereglari dar o sa treaca si asta asa ca ast nextul si eu,fikul e intr-adevarat fffffffffffffffffff reusit si merita continuat chiar daca forumul a avut aceasta problema si va trebui sa rescrii partea
_______________________________________ ai aparut din ceata fara a spune prea multe,ai colindat in jurul lumii mele timp de cateva secunde iar mai apoi te-ai intors inapoi in lumea ta,acolo unde nu am cum sa patrund pentru a fi fericita...am incercat sa descopar cine esti si de ce nu pot ajunge la tine,si deabea mai apoi mi-am dat seama ca numele tau e "fericire" si de aceea esti doar un gand,un miraj,esti un scop ce nu poate fi atins ...te-ai nascut din imposibil si vei muri odata cu el...
Eram in casa lui Sebastian ..si daca alta data asta ar fi fost tot ceea ce-mi doream ..acum ma simteam mai singura ca niciodata. Ceasul de pe perete arata ora 10... era tarziu si desi eram obosita nu-mi era somn.... mi-am dat seam ca nu venisem cu nimic.. hainele de pe mine erau singurele lucruri care-mi apartineau m-am ridicat de pe pat si am in ceput sa inspectez cat de cat camera... aveam si o baie... totul era frumos.. ar fi trebuit sa ma simt ca acasa .. asta era insa un sentiment care lipsea cu desavarsire.. Mi-am aruncat privirea pe fereastra din stanga patului... am zarit in intuneric cativa brazi... banuiesc ca ar fi fot un peisaj superb iarna.. m-am asezat apoi pe pat..pe noptiera de langa el era telefonul.. mi-am adus aminte ca-i promisesem matusii ca o sun indata ce ajung la sebastian... am format lenesa numarul si am asteptat ca matusa sa raspunda.. - chiar acum ma gandeam cand ai de gand sa ma suni.. imi spuse matusa somnoroasa..cum e pe acolo..? -bine .. cred...sunt obosita ..drumul a fost mai lung decat m-as fi asteptat - o sa-ti fie mai bine acolo... in plus aste e o ocazie sa lamuriti lucrurile.. - nu cred ca mai avem ce sa lamurim.. si inca nu sunt convinsa ca a fost o idee buna sa vin aici... - spui prostii.. si sebastian..? - ce-i cu el? - cum se poarta? - ohh... putem bv despre asta alta data acum sunt mult prea obosita si cu prea multe pe cap ca sa ma mai gandesc si la asta... - bine.. vb alta data... incearca sa nu te mai gandesti al toate bazaconiile si sa vezi ca el incearca sa te ajute de fapt... - stiu asta... dar nu cred ca o face din placere.. sau din alt motiv.. - vad ca nu pot vb cu tine acum .. tot pe a ta o ti... du-te la culcare....vb in alta zi.. - bine.. noapte buna -noapte buna.. am inchis telefonul punandu-l langa mine.. mi-am cuprins tamplele cu mainile...ma simteam coplesta de probleme... asta-mi mai lipsea... am format apoi numarul andreei.. simteam nevoia sa vb cu ea... nu mi-a raspuns insa nimeni si m-am lasat pagubasa... camera incepea sa ma sufoce..sau poate ca era doar o senzatie asa ca am coborat scarile in salon... camera mi s-a parut la fel de calduroasa ca si atunci cand am vazut-o pentru prima oara.. am inaintat spre semineu... m-a atras dintotdeauna focul... poate pentru ca as vi vrut sa am ceva din taria lui.. sa mistui totul in cale... m-am simtit copila pentru prima data dupa mult timp.. cred ca uitasem sa admir lucruile care ma faceau alta data sa zambesc... m-am indepartat de foc in cele din urma cautand bucataria... mi-a luat ceva pana s-o gasesc .. nu din cauza ca ar fi fost prea multe camera ci pentru ca inauntru era intuneric... un pahar de apa mi-a potolit setea... m-am intors apoi inapoi in salon...langa semineu... Am oftat prelung...apoi fara sa ma pot concentra la nimic.. am preferat sa ma uit doar la flacarile care-mi luminau chipul... Am fost intrerupta de zgomotul scarilor... sebastian cobora si el... s-a apropiat de mine... - ai nevoie de ceva ...? -nu.. sunt bine... i-am spus asta uitandu-ma in ochii lui...nu stiu ce vroia sa vad.. dar abia m aputeam abtine sa nu iau de mana si sa-l rog sa-mi tina companie fie si pentru un minut... tanjeam dupa cel mai mic gest de atentie din partea lui... nimic insa... am ramas asa jos.. privind focul... tacerea umplea camera ..poate asta era motivul pentru care a decis sa se retraga fara sa mai spuna nimic... n-am vrut insa sa-l lasa sa plece... - sebastian..! s-a intors spre mine repede..lasandu-mi impresia ca asta astepta ..sa-i strig numele... - am nevoie de ceva in care sa dorm.. nu mi-am adus nimic... - a .. da.. vin-o cu mine... l-am urmat intr-o camera ce parea sa fie a lui.. sebastian a deschis un dulap cautand ceva anume... s-a indreptat apoi spre altul lasandu-ma pe mine in urma lui... fiecare costum din dulap era asezat la milimetru.. se pare ca macar in privinta asta sebastian ramase acelasi.. nu m-am putut abtine sa nu ating fie si cu varful degeletor marginea hainelor lui... s-a intors apoi cu in treanc de haine pe care mi le-a inmanat..le-am luat parasind camera fara sa ne mai spunem nimic... am urcat scarile in camera mea... m-am schimbat de haine si m-am bagat in pat... nu am facut nimic toata noaptea decat sa privesc umbrele facute de crengile brazilor pe tavanul camere mele.... ma speriau alta data .. acum ... incepusera sa ma linisteasca.. sa-mi aduca aminte de vremuri de demult
_______________________________________ Si-a intins minile spre mine.. luandu-ma in brate... Ma simteam ca o carpa in mainile lui... pentru ca nu eram in stare sa fac nimic... sa-i spun ca nu merit nici macar sa ma mai atinga.. sa-i spun ca sunt vinovata...atat de vinovata incat nu ma va putea ierta.. M-am lasat purtata de el pe brate si asezata in pat ... la fel ca un copil impacat dupa ce a plans toata ziua... ma simteam cu adevarat mai obosita decat aratam... oboseala era insa psihica.. eram obosita de ganduri... de intrebari carora nu le gaseam raspuns... eram obosita sa caut o justificare... un raspuns la tot ceea ce se intamplase.... ranisem singura persoana care ma putea ridica de la pamant... il ranisem in seara aceea.. si-l raneam si acum pentru ca-i ascundeam adevarul... si poate ca voi continua sa-l ranesc..pana cand va fi prea tarziu...
cam asa era ci ultimaparte postata cea care s-a sters.. sper sa se inteleaga cate ceva si sa nu se mai stearga ca n-o mai scriu inca o data... poop si merci ca nu m-ati parasit
_______________________________________ Si-a intins minile spre mine.. luandu-ma in brate... Ma simteam ca o carpa in mainile lui... pentru ca nu eram in stare sa fac nimic... sa-i spun ca nu merit nici macar sa ma mai atinga.. sa-i spun ca sunt vinovata...atat de vinovata incat nu ma va putea ierta.. M-am lasat purtata de el pe brate si asezata in pat ... la fel ca un copil impacat dupa ce a plans toata ziua... ma simteam cu adevarat mai obosita decat aratam... oboseala era insa psihica.. eram obosita de ganduri... de intrebari carora nu le gaseam raspuns... eram obosita sa caut o justificare... un raspuns la tot ceea ce se intamplase.... ranisem singura persoana care ma putea ridica de la pamant... il ranisem in seara aceea.. si-l raneam si acum pentru ca-i ascundeam adevarul... si poate ca voi continua sa-l ranesc..pana cand va fi prea tarziu...
doamne ce frumos tot timpul mi-a placut cum scrii dar ti-a iesit f bine partea asta...partea cu focul,in care au vorbit nu stiu mi-a placut cum a intrebat-o:"ai nevoie de ceva?" parca l-ar preocupa atat de mult...nu stiu...am impresia ca inca nu a uitat-o si ca nu vrea sa isi depaseasca orgoliul sau poate e doar o impresie oricum astept cu nerabdare nextul si nu pot sa nu iti spun ca ti-a iesit f bine si partea asta chiar daca ai rescris-o
_______________________________________ ai aparut din ceata fara a spune prea multe,ai colindat in jurul lumii mele timp de cateva secunde iar mai apoi te-ai intors inapoi in lumea ta,acolo unde nu am cum sa patrund pentru a fi fericita...am incercat sa descopar cine esti si de ce nu pot ajunge la tine,si deabea mai apoi mi-am dat seama ca numele tau e "fericire" si de aceea esti doar un gand,un miraj,esti un scop ce nu poate fi atins ...te-ai nascut din imposibil si vei muri odata cu el...
merci nu stii cat de mult m-au impresionat cuvintele tale.. ma bucur ca am gasit un acel ceva ca sa te tin lipita de ficul meu... iti dedic partea care ti-a placut atat de mult...nextul e tot pentri tine pentru ca ai reusit sa ma faci sa zambesc dupa mult timp poop
_______________________________________ Si-a intins minile spre mine.. luandu-ma in brate... Ma simteam ca o carpa in mainile lui... pentru ca nu eram in stare sa fac nimic... sa-i spun ca nu merit nici macar sa ma mai atinga.. sa-i spun ca sunt vinovata...atat de vinovata incat nu ma va putea ierta.. M-am lasat purtata de el pe brate si asezata in pat ... la fel ca un copil impacat dupa ce a plans toata ziua... ma simteam cu adevarat mai obosita decat aratam... oboseala era insa psihica.. eram obosita de ganduri... de intrebari carora nu le gaseam raspuns... eram obosita sa caut o justificare... un raspuns la tot ceea ce se intamplase.... ranisem singura persoana care ma putea ridica de la pamant... il ranisem in seara aceea.. si-l raneam si acum pentru ca-i ascundeam adevarul... si poate ca voi continua sa-l ranesc..pana cand va fi prea tarziu...
ms mult pentru partile dedicate si ma bukur ca am reusit sa te fac sa zambesti meriti din plin toate laudele iar eu scriu in commenturi exact ceea ce gandesc in momentul respectiv,chiar ador fikul tau si daca ar fi dupa mine as vrea sa nu se mai termine nikiodata poop si ...astept nextul
_______________________________________ ai aparut din ceata fara a spune prea multe,ai colindat in jurul lumii mele timp de cateva secunde iar mai apoi te-ai intors inapoi in lumea ta,acolo unde nu am cum sa patrund pentru a fi fericita...am incercat sa descopar cine esti si de ce nu pot ajunge la tine,si deabea mai apoi mi-am dat seama ca numele tau e "fericire" si de aceea esti doar un gand,un miraj,esti un scop ce nu poate fi atins ...te-ai nascut din imposibil si vei muri odata cu el...
si eu vreau acelasi lucru.. sa nu se termine niciodata.. pentru ca se rupe o parte din mine atunci cand termin un fic... i-as duce lipsa.. asa ca-l mai lungesc.. oricum nu e nici macar aproape de final... deci mai am cu ce sa va tin ocupate... merci pt cuvintele frumoase...poop
_______________________________________ Si-a intins minile spre mine.. luandu-ma in brate... Ma simteam ca o carpa in mainile lui... pentru ca nu eram in stare sa fac nimic... sa-i spun ca nu merit nici macar sa ma mai atinga.. sa-i spun ca sunt vinovata...atat de vinovata incat nu ma va putea ierta.. M-am lasat purtata de el pe brate si asezata in pat ... la fel ca un copil impacat dupa ce a plans toata ziua... ma simteam cu adevarat mai obosita decat aratam... oboseala era insa psihica.. eram obosita de ganduri... de intrebari carora nu le gaseam raspuns... eram obosita sa caut o justificare... un raspuns la tot ceea ce se intamplase.... ranisem singura persoana care ma putea ridica de la pamant... il ranisem in seara aceea.. si-l raneam si acum pentru ca-i ascundeam adevarul... si poate ca voi continua sa-l ranesc..pana cand va fi prea tarziu...
ma bucur ca ai refacut partea aceasta ...chiar ti-a reusit sebastian chiar daca a fost rece,indiferent sau cel putin mie asa mi s-a parut a fost amabil cu linda si s-a purtat cu ea poate mai frumos decat ea ar fii meritat ...cateodata as vrea sa ma pun in locul lui sa vad ce simte cum gandeste imi place ce decizii ia si cum actioneaza dar din nefericire nu e posibil m-a impresionat mult atmosfera pe care ai aleso ...e mai mult decat potrivita ... astept urmatoarea parte
_______________________________________ Don`t ever look back
#295
baby_rose_irina >[V*I*P]< Din: Just another boring place
Postari: 1689
ma bucur k ai rescris.imi pare rau k s`a sters. next plzzz
_______________________________________ Voua nu va convine niciodata ce zic sau ce fa.cTot timpu` altii sunt mai frumosi,mai destepti mai altfel.Dar de fapt,voi sunteti aia ipocriti.Ma comentati si ma barfiti,apoi ma copiati cu nerusinare.De fapt,voua va e ciuda ca eu sunt o diva.Daca nu va convine,shut up and get a life.
Cred ca am adormit abia spre dimineata ...pentru ca atunci cand m-am trezit eram mai obosita decat cu o seara inainte... M-am dat jos din pat cu greu... apoi jumatate de ora mai tarziu am coborat in salonul casei... se pare ca bagajele mele fusesera facute ... in fata scarilor erau trei geamantane... toate ale mele... sebastian a intrat si el in casa.. probabil fusese sa-i plateasca pe cei care au adus bagajele... - a..te-ai trezit... au venit lucruile tale... - da vad... - le duc sus.... l-am urmarit cateva minute pana cand aurcat sus toate geamantanele... apoi am urcat si eu in camera dupa el... - nu sunt prea multe...? l-am intrebat eu ... - nu stiu... nu am facut eu bagajele... Sebastian s-a indreptat apoi spre iesire din camera ... dar ininte sa iasa mi-a mai spus ceva... - am vb cu lara... despre ..tine.. si copil.... am ramas uimita... nu ma asteptam sa ma anunte.... - ai s-o vezi destul de aici.. si nu vreau nici un fel de cearta... m-am simtit atat de prost cand mi-a spus asta... mi s-a parut ca e in stare sa ma invinovateasca pe mine de orice... - poate ca si ei ar trebui sa-i spui acelasi lucru... - indiferent.... ti-am spus ca sa stii... a iesit apoi din camera parand destul de iritat de ceea ce-i spusesem.. ceva nu era in regula.... si nu am puteam gandi decat la doua lucruri... ori lara avea atat incredere in el si-l iubea atat de mult incat ar fi acceptat orice...ori...toata bunatatea ei nu era decat un teatru... simteam ca fierb pe dinauntru.. abia asteptam s-o vad.. sa-mi fac o impresie despre ea... sa vad ce simte si ce crede cu adevarat...
_______________________________________ Si-a intins minile spre mine.. luandu-ma in brate... Ma simteam ca o carpa in mainile lui... pentru ca nu eram in stare sa fac nimic... sa-i spun ca nu merit nici macar sa ma mai atinga.. sa-i spun ca sunt vinovata...atat de vinovata incat nu ma va putea ierta.. M-am lasat purtata de el pe brate si asezata in pat ... la fel ca un copil impacat dupa ce a plans toata ziua... ma simteam cu adevarat mai obosita decat aratam... oboseala era insa psihica.. eram obosita de ganduri... de intrebari carora nu le gaseam raspuns... eram obosita sa caut o justificare... un raspuns la tot ceea ce se intamplase.... ranisem singura persoana care ma putea ridica de la pamant... il ranisem in seara aceea.. si-l raneam si acum pentru ca-i ascundeam adevarul... si poate ca voi continua sa-l ranesc..pana cand va fi prea tarziu...
e putin stiu.. dar mai scriu diseara acum inspiratia mea e la pamant ) poop
_______________________________________ Si-a intins minile spre mine.. luandu-ma in brate... Ma simteam ca o carpa in mainile lui... pentru ca nu eram in stare sa fac nimic... sa-i spun ca nu merit nici macar sa ma mai atinga.. sa-i spun ca sunt vinovata...atat de vinovata incat nu ma va putea ierta.. M-am lasat purtata de el pe brate si asezata in pat ... la fel ca un copil impacat dupa ce a plans toata ziua... ma simteam cu adevarat mai obosita decat aratam... oboseala era insa psihica.. eram obosita de ganduri... de intrebari carora nu le gaseam raspuns... eram obosita sa caut o justificare... un raspuns la tot ceea ce se intamplase.... ranisem singura persoana care ma putea ridica de la pamant... il ranisem in seara aceea.. si-l raneam si acum pentru ca-i ascundeam adevarul... si poate ca voi continua sa-l ranesc..pana cand va fi prea tarziu...
e super chiar daca e putin,ce ma enerveaza sebastian acum..cum a putut sa ii spuna asta? e si normal sa se simta prost si eu m-as fi simtit la fel da si eu la fel ca si linda astept sa o vad pe lara (la figurat )deci deabea astept sa vad cum vor reactiona cand se vor intalni cele 2 deci astept nextul
_______________________________________ ai aparut din ceata fara a spune prea multe,ai colindat in jurul lumii mele timp de cateva secunde iar mai apoi te-ai intors inapoi in lumea ta,acolo unde nu am cum sa patrund pentru a fi fericita...am incercat sa descopar cine esti si de ce nu pot ajunge la tine,si deabea mai apoi mi-am dat seama ca numele tau e "fericire" si de aceea esti doar un gand,un miraj,esti un scop ce nu poate fi atins ...te-ai nascut din imposibil si vei muri odata cu el...
merci pentru coment nextul de diseara e pt tine.poop
_______________________________________ Si-a intins minile spre mine.. luandu-ma in brate... Ma simteam ca o carpa in mainile lui... pentru ca nu eram in stare sa fac nimic... sa-i spun ca nu merit nici macar sa ma mai atinga.. sa-i spun ca sunt vinovata...atat de vinovata incat nu ma va putea ierta.. M-am lasat purtata de el pe brate si asezata in pat ... la fel ca un copil impacat dupa ce a plans toata ziua... ma simteam cu adevarat mai obosita decat aratam... oboseala era insa psihica.. eram obosita de ganduri... de intrebari carora nu le gaseam raspuns... eram obosita sa caut o justificare... un raspuns la tot ceea ce se intamplase.... ranisem singura persoana care ma putea ridica de la pamant... il ranisem in seara aceea.. si-l raneam si acum pentru ca-i ascundeam adevarul... si poate ca voi continua sa-l ranesc..pana cand va fi prea tarziu...
sper sa fie doar o parere...
sunt sigura ca ea e ca o mama pentru linda 
dar copilul deabea daca are cateva saptamani.... 
vrea sai amenajeze camera bebelusului ....mai are de asteptat pana cand cineva se va juca in camera 
dar in loc de un comment ia mai bine lasa tu un next k vreau sa citesc ceva interesant 
sa speram ca va reveni totul la normal 
